Consilierea şcolară  este un proces în care specialistul (psihologul şcolar)  stabileşte o relaţie bazată pe încredere, autenticitate, empatie, respect reciproc cu o persoană (elev, părinte sau profesor) pentru a-i  oferi sprijin în rezolvarea anumitor probleme.

Concret, cele mai frecvente probleme abordate în şedinţele de consiliere şcolară sunt următoarele:

• pentru elevi: timiditatea, agresivitatea, autocunoaşterea, imaginea de sine, cerinţele educative speciale (ADHD), absenteismul şi abandonul şcolar, prevenţia şi diminuarea factorilor de risc (consumul de alcool, droguri  etc.), situaţiile de criză (divorţul părinţilor, decesul unui părinte, mutarea la o altă şcoală, decepţii sentimentale etc.), rezolvarea şi depăşirea situaţiilor conflictuale din şcoală, familie sau grupul de prieteni, însuşirea tehnicilor de învăţare eficientă pentru optimizarea rezultatelor şcolare.
• pentru profesori: cunoaşterea elevilor, înţelegerea problemelor acestora, sprijin în dezvoltarea lor, asigurarea echilibrului între cerinţele şcolare şi posibilităţile elevilor, identificarea cauzelor inadaptării şcolare, optimizarea relaţiei cu aceştia.
• pentru părinţi: cunoaşterea personalităţii copiilor lor, înţelegerea nevoilor şi  comportamentului acestora, identificarea factorilor de risc în integrarea familială, şcolară, socială, ameliorarea relaţiei cu aceştia.

        Consilierea vocaţională este tot o relaţie de sprijin bazată pe încredere, empatie şi respect reciproc, dar vizează o altă categorie de probleme, si anume cele  legate de alegerea unei profesii, fiind cel mai adesea utilă în cazul tinerilor care nu s-au putut hotărî in privinţa unei profesii sau a celor care doresc o reconversie profesională dar nu ştiu cum să realizeze acest lucru.

        Demersul de consiliere vocaţională implică:

• evaluarea psihologică complexă pentru identificarea  intereselor ocupaţionale, a valorilor personale , a aptitudinilor şi a nivelului de dezvoltare a acestora, precum şi pentru conturarea profilului personalităţii.
• compatibilizarea profilului aptitudinal cu cel motivaţional şi de personalitate pentru a se ajunge la o armonie între aptitudini şi atitudini sau între talent şi interese.
• realizarea de psihoprofesiograme şi evaluări psihologice în funcţie de cerinţele unui post sau ale unei profesiii.
• educarea capacităţii de decizie în legătură cu opţiunea profesională.