Consilierea şi terapia cuplului, familiilor se adresează grupurilor care întâmpină diverse dificultăţi de comunicare, diverse schimbări sau conflicte care îi depărtează – şi îşi doresc rezolvare acestor probleme.

        Printre motivele obişnuite pentru care un cuplu sau o familie apelează la terapie, se enumeră:

• Problemele de comunicare (conflictele frecvente sau  comunicarea din ce în ce mai precară);
• Gelozie, posesivitate, infidelitate;
• Insatisfacţie în raporturile sexuale (evitarea sexuală, dureri genitale, ejaculare precoce, efecte ale îmbătrânirii etc.);
• Dorinţa de a avea copii neâmpărtăşită de către ambii parteneri (frustrarea celui care işi doreşte copii şi presiunea pe care o resimte celălalt partener);
• Depresia post-partum;
• Imbolnăvirea unui membru al familiei;
• Probleme ale copiilor (neadaptare la grădiniţă sau şcoală, enurezis,  agresivitate, timiditate, probleme la învăţătură);
• Diferenţe de creştere şi educare a copiilor;
• Neânţelegeri cu privire la responsabilităţile casnice (unul simte ca are prea multe sarcini de rezolvat şi trăieşte cu sentimentul că celălalt nu îl întelege, că nu se implică îndeajuns rezultănd oboseala şi iritabilitatea);
• Schimbarea, evoluţia  psihică sau/ şi fizică diferită  a partenerilor .

        Rolul  psihoterapei

Psihoterapeutul este o persoană obiectivă, nu judecă niciun membru al cuplului sau al familiei, nu caută vinovaţii.  Acesta oferă un cadru plăcut şi ghidează cu empatie membrii cuplului/familiei  să îşi descopere  dificultăţile întâmpinate, să le ierarhizeze, să le găsească rezolvări utile pe care să le pună în practică.

Psihoterapia de cuplu abordează comunicarea dintre membrii implicaţi şi ajută  la creşterea gradului de  intimitate dintre parteneri, la optimizarea vieţii sexuale şi la construirea unui climat relaţional mai bun.

Psihoterapia de cuplu sau de familie se realizează săptămânal, procedura este similară psihoterapiei individuale. Primele 2-3 şedinţe sunt dedicate evaluării problemelor, stabilirii obiectivelor, şi mai apoi urmează intervenţia propriu-zisă.

În cazul terapiei de familie, este important să participe toţi membrii acesteia , întrucât  grupul funcţionează ca un  sistem complex cu elemente componente  interdependente, membrii acesteia influenţând reciproc bunul demers terapeutic.