Tulburarea de panică este o problemă de tip anxios în care persoana are episoade de frică sau anxietate foarte intense care apar brusc şi neaşteptat. Aceste episoade, numite atacuri de panică, pot dura de la 5 minute până la câteva zeci de minute, pot să apară din când în când sau frecvent. De multe ori cauza sau elementul declanşator al acestor atacuri este necunoscut.

       Atacul de panică se exprimă prin următoarele simptome somatice şi psihice: 

• palpitaţii, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;
• sentimentul de irealitate sau de detaşare de sine insuşi;
• tema  de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni;
• senzaţie de ameţeală, dezechilibru, vertij sau leşin;
• senzaţii de scurtare a respiraţiei sau  strangulare;
• greaţă, diaree sau probleme cu stomacul;
• senzaţii de amorţeală sau de furnicături;
• disconfort sau durere în piept;
• valuri de căldură sau de frig;
• transpiraţii abundente;
• tremor sau trepidaţie;
• senzaţie de sufocare;
• teama de moarte.

       Elementul esenţial al diagnosticării tulburării de panică  îl constituie prezenţa  mai multor atacuri de panică  inopinate, recurente , urmate  cel puţin o lună de următoarele simptome:

• teamă persistentă de apariţia unui alt atac de panică;
• teamă în legătură cu posibilele implicaţii sau consecinţe ale atacurilor de panică (ex. infarct miocardic, atac vascular cerebral, leşin  etc.);
• modificare semnificativă de comportament în raport cu atacurile de panică (ex. evitarea anumitor situaţii legate de posibila apariţie a atacului de panică, controale medicale repetate etc.).

        Tratamentul tulburării de panică 

        Atacurile de panică se tratează atat cu ajutorul psihoterapiei cât şi cu tratament  medicamentos.

         Psihoterapia este mai eficientă atunci când atacurile de panică nu s-au cronicizat  şi nu interferează semnificativ cu relaţiile sociale şi activitatea profesională.

        În cazul în care atacurile de panică s-au agravat, pentru o rezolvare mai eficientă,      psihoterapia trebuie combinată cu tratament medicamentos.

        Cand simptomele atacurilor de panică s-au redus în intensitate şi frecvenţă persoana poate continua doar cu psihoterapie până când simptomele se remit.

        Clientul învaţă prin psihoterapie să işi controleaze singur anxietatea, să se relaxeze şi, astfel, să se adapteze solicitarilor vieţii cotidiene.