Proprietatea intelectuala este o forma de titlu legal care permite posesorului sa controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii. Formele comune de proprietate intelectuala includ : • brevet de inventie • drept de autor • marcile inregistrate • secretul industrial. Dreptul de autor protejeaza forma unei lucrari expresive originale (literare, artistice sau tehnice). Brevetul de inventie protejeaza solutii sau idei originale, iar marca inregistrata protejeaza modul de identificare a unui producator sau a altei surse de reputatie. Aceste drepturi pot fi cedate, inchiriate (licentiate), uneori chiar folosie ca garantie, similar unei proprietati reale. Aceste drepturi au insa limitari specifice, cum ar fi limitari in timp. Exista diferente substantiale fata de proprietatea clasica; consumul proprietatii clasice este exclusiv – daca cineva mananca un mar, nimeni altcineva nu-l mai poate manca. In cazul intangibilelor acest lucru nu se intampla – o carte poate fi multiplicata in oricate exemplare fara sa afecteze vreun cititor. Drepturile de propietate intelectuala sunt acordate de stat in scopul incurajarii creeari de asemenea intangibile. Aceste drepturi dau proprietarului dreptul de a actiona in justitie pe cei care le incalca. Starea actuala de lucruri in domeniu este disputata in unele tari in curs de dezvoltare datorita drenarii resurselor interne de catre statele industrializate prin intermediul proprietatii intelectuale. Statele Unite si Marea Britanie sunt singurele state care au venituri nete consistente aferente proprietatii intelectuale; ele sunt principalele promotoare ale intaririi acestor drepturi pe plan international.

Istoric Primele patente au fost acordate in secolul 15 in Anglia si Venetia. Dreptul de autor nu a fost inventat pana la aparitia tiparului si raspandirea alfabetizarii. Regele Angliei era ingrijorat de posibilitatea multiplicarii cartilor si a promulgat Legea Licentierii in 1662 care a stabilit un registru al cartilor licentiate. Statutele reginei Ana a fost prima lege care acorda drepturi autorilor pentru o perioada fixa de timp. Pe plan international, Conventia de la Berna stabilea, la sfarsitul secolului XIX, limitele protectiei dreptului de autor; aceasta conventie e inca in vigoare. Termenul Proprietate intelectuala apare in Europa tot in secolul XIX; in 1846 e folosit de A. Nion in lucrarea Droits civils des auteurs, artistes et inventeurs.