Denumirea “drept comercial” sugereaza ideea ca dreptul comercial constituie o reglementare juridica, adica un ansamblu de norme juridice privitoare la comert. In sens etimologic, expresia de “comert” provine din latinescul “commercium”, care la randul sau reprezinta o juxtapunere a cuvintelor “cum” si “merx”, ceea ce înseamna “cu marfa”. Deci, comertul ar consta in operatiuni cu marfuri. In sens economic, comertul este definit ca o activitate care are ca scop schimbul si, prin aceasta, circulatia bunurilor de la producator la consumator. Sub acest aspect, comertul ar consta in operatiunile cuprinse in intervalul dintre momentul producerii marfurilor si intrarii lor in circulatie, pana in momentul ajungerii acestora la consumatori. In sens juridic, notiunea de comert are un continut mai larg decat cel al notiunii definite in sens economic. Ea cuprinde nu numai operatiunile de interpunere si circulatia marfurilor, pe care le realizeaza negustorii, ci si operatiunile de producere a marfurilor, prin transformarea materiilor prime, materialelor, etc. si obtinerea unor rezultate de o valoare mai mare, pe care le realizeaza fabricantii sau, in general, intreprinzatorii. Avand in vedere acceptiunea juridica a notiunii de comert, dreptul comercial are o sfera mai cuprinzatoare, acesta reglementand activitatea comerciala, definita ca o activitate de producere si circulatie a marfurilor. Obiectul dreptului comercial Potrivit conceptiei clasice a dreptului comercial, exista doua sisteme care permit determinarea sferei dreptului comercial. In sistemul subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice la care sunt supusi comerciantii. Deci, dreptul comercial este un drept profesional, care se aplica persoanelor care au calitatea de comerciant. Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale activitatii comerciale, anterioare marii codificari franceze de la începutul secolului al XIX- lea. Dupa sistemul obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, adica acelor acte juridice, fapte si operaţiuni, calificate de lege ca fapte de comert, indiferent de persoana care le savarseste. Acest sistem a constituit fundamentul Codului comercial francez de la 1807. Codul comercial roman avea la baza, ca principiu, sistemul obiectiv. Definitia dreptului comercial Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorate din actele juridice, faptele si operatiunile considerate de lege ca fapte de comert, precum si raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.