Interventia chirurgicala din sfera orala este , in conceptia pacientilor, una dintre cele mai de temut manopere stomatologice. Tocmai datorita acestui sentiment de teama, in lipsa unui consult de specilitate, dinti care ar putea fi restaurati ajung in situatia in care este necesara extractia acestora.

Manoperele chirurgicale nu trebuie sa reprezinte pentru dumneavoastra o sursa de teama sau de durere, astfel ca de la cea mai simpla manopera, pana la cea mai complexa, vor fi realizate in conditii de stres minim, cu o anestezie adecvata, ce poate fi insotita de inhalosedare constienta cu protoxid de azot (inhalosedare), astfel incat veti fi eliberat de orice stare de anxietate sau teama.

Care sunt situatiile in care apelam la chirurgia dento-alveolara?

Extractia dentara:

Este necesara extractia:

• Dintilor care nu prezinta nici o alternativa de restaurare protetica (distructie mare a tesuturilor dentare, fracturi ale radacinii, dinti ce prezinta granuloame periapicale sau chisturi, insotite si de distructii coronare mari)
• Dintilor cu mobilitate foarte mare (traumatisme, boala parodontala)
• Molarilor de minte inclusi intraosos sau submucos
• Alti dinti inclusi (canini sau premolari)

Atunci cand nu exista suficient spatiu pe arcada dentara astfel incat sa le permita eruptia, sau datorita existentei unui os foarte dens si a unei mucoase dure, ingrosate, molarii de minte, cei maxilari, dar mai frecvent cei mandibulari, raman inclusi intraosos (incluzie totala) sau submucos (semiinclusi). Plasarea nefireasca in interiorul osului poate genera presiune asupra dintilor erupti cu modificarea pozitiei acestora, afectarea radacinilor molarilor 2, sau uneori chiar fracturi ale mandibulei, in cazul unei pozitii profunda la nivelul corpului mandibular.

Astfel, printr-o interventie chirurgicala minim invaziva la nivel osos, va fi realizata indepartarea lor.

 Descoperire dinte inclus

 Prin colaborarea medicului chirurg cu medicul ortodont, o alta manopera chirurgicala care se practica la nivelul dintilor inclusi (canini sau premolari), pentru mentinerea lor pe arcada dentara este realizarea descoperirii dintelui in suferinta respectiva, urmat de ancorarea sa ortodontica, cu aducerea treptata pe pozitia  fireasca in aranjamentul arcadei dentare.

Decapusonari:

Atunci cand un dinte (cel mai frecvent molarul de minte) este in proces de eruptie, gingia din zona respectiva va fi foarte inflamata si foarte dureroasa, datorita acumularii de bacterii la acel nivel. Indepartarea acestui capuson de mucoasa va permite lasarea libera a dintelui si facilitarea curatirii acestuia.

 Rezectia apicala:

Este o interventie chirurgicala putin invaziva, conservatoare, care se realizeaza la:

Dintii la care nu poate fi realizat un tratament corect de canal (anatomie radiculara nefavorabila)

Dintii ce prezinta procese inflamatorii (infectie) la varful radacinii, si care nu pot fi tratate prin mijloace conservatoare, endodontice

Dintii ce prezinta fracturi ale radacinii in 1/3 profunda

Astfel, este necesara indepartarea varfului radacinii, impreuna cu tesuturile afectate din jur, acest lucru realizandu-se pe cale inalta, la nivel osos:

•  anestezia zonei maxilare in care va fi realizata interventia
• realizarea unei incizii la nivelul gingiei si crearea unei ferestre osoase ce va duce la descoperirea radacinii dintelui
• indepartarea varfului radacinii si a tesutului infectat din jurul radacinii
• obturarea retrograda a dintelui ramas
• repozitionarea si suturarea gingiei

Dupa interventie, puteti simti durere puternica sau poate aparea un edem inflamator.

In acest caz, medicul stomatolog o sa va prescrie antiinflamatoare si antialgice.

Premolarizarea:

Se realizeaza la molarii inferiori, care prezinta doua radacini, iar una dintre ele este compromisa (fractura radiculara, infectie la nivelul varfului radacinii, punga parodontala). Astfel va fi extrasa radacina afectata, impreuna cu portiunea coronara corespunzatoare, iar radacina ramasa va fi obturata de-a lungul canalului radicular, urmata de refacerea coroanei dintelui.

Inchidere comunicare oro-sinusala

Uneori, datorita raportului radacinilor dintilor  cu podeaua sinusului maxilar, in cursul extractiilor acestor dinti va fi realizata o comunicare oro-sinusala, care netratata este foarte nociva, pe langa efectele disfunctionale se poate complica cu afectiuni sinusale, de tipul sinuzitei maxilare. Fie ca se produce in timpul extractiei, fie ca este descoperita tardiv (medicul stomatolog care a realizat extractia nu a observat acest incident), medicul chirurg poate realiza inchiderea acestei comunicari prin realizarea unui lambou de mucoasa care va fi extins si suturat astfel incat sa se produca obstruarea defectului.

Regularizarea crestei alveolare

Uneori, datorita extractiilor traumatizante sau incorect realizate,  pe creasta osoasa edentata (lipsita de dinti) apar anumite denivelari foarte dureroase la presiune, ascutite, acoperite de o mucoasa mucoasa subtire, aderenta. De cele mai multe ori acest lucru face imposibila purtarea protezelor totale sau partiale acrilice, din cauza durerii si leziunilor pe care acestea le produc.

Astfel, este necesara realizarea regularizarii crestei alveolare, manopera ce consta in nivelarea acestor proeminente osoase.

Manopera este foarte usoara, realizandu-se sub anestezie locala. Se face un lambou muco-periostal si se regularizeaza cu freza de os exostozele, dupa care mucoasa se sutureaza.