Endodonția este o ramură a stomatologiei care se ocupă cu tratamentul afecțiunilor din interiorul dintelui, mai precis cu afecțiunile pulpei dentare și a spațiilor ce conțin această pulpă dentară. Pulpa dentară, cunoscută popular mai ales cu denumirea de "nerv al dintelui", este țesutul moale situat în interiorul dintelui. Când acest țesut înconjoară vârful rădăcinii dintelui se îmbolnăvește sau se deteriorează din cauza cariilor sau a unui traumatism, tratamentul endodontic poate salva dintele.

Starea de sănătate a pulpei dentare este perturbată de diferite situații patologice, cea mai frecventă fiind caria dentară, adică decalcifierea și distrugerea progresivă a țesutului tare de la suprafacța dintelui, în urma acțiunii microorganismelor prezente în placa bacteriană. Dacă nu se intervine la timp, cavitatea produsă de carie se mărește și se adâncește extinzându-se până când pulpa dentară este atinsă de bacterii, producând transfomări ireversibile cauzate de infecție. Când se ajunge la acest stadiu, îngrijirea conservatoare ce consimte să păstreze dintele, evitând extracția, este terapia endodontică sau îngrijirea canalelor, chiar dacă acest lucru înseamnă devitalizarea dintelui. În general, endodonția tinde să păstreze dinții ce au suferit transformări grave ale structurii pulpei dentare.

Tratamentul endodontic este deci o intervenție dentară ambulatorie, necesară atunci când pulpa este inflamată sau infectată din cauza unei carii profunde sau de mari dimensiuni, din cauza unor intervenții anterioare aplicate la nivelul dintelui sau a unui traumatism (brusc și sever sau mai ușor, dar care s-a produs în mod repetat), ce a provocat ciobirea superficială sau profundă a dintelui.

Controlul periodic poate să ne asigure că nu avem nicio carie și că dantura noastră este în stare bună. Dar există și semne ce descriu o infecție a pulpei dentare și care nu trebuie ignorate, dintre care amintim: durere spontană, puternică, neprovocată de vreun stimul, ce se extinde sau nu la zonele învecinate maxilarului; sensibilitate atunci când mușcăm sau mestecăm; sensibilitate la temperaturi ridicate și scăzute; durere la un dinte tratat în trecut; apariția unei umflături în dreptul dintelui,sau a unei fistule adică a unui orificiu ușor proeminent prin care se evacuează o secreție purulentă spontan sau la presiune pe zona învecinată ei.

În toate aceste situații trebuie să ne prezentăm cât mai curând la medicul stomatolog care va decide tratamentul de conservare a pulpei dentare sau dimpotrivă, dar va salva dintele și ne va scăpa de suferință. Deși tuturor "scosul nervului" ni se pare un lucru îngrozitor, în ziua de azi calitatea anestezicelor permite ca această manoperă să se facă frecvent fără nici un fel de durere.