O grupa de copii cu vârste mixte între 3 si 6 ani, cu un raport de 1 adult la 12 copii si o capacitate de 35 de copii pe grupa.

Educatori

Grupa este coordonata de 1 educator, cu certificare AMI (Asociatia Montessori Internationala) si experienta in Montessori de 5 ani, înca 1 educator in pregatire si 1 profesor de limba engleza.

Mediu pregatit

Mediu pregatit de la Arcadia este un spatiu în care copilul îsi îndreapta energia catre a se dezvolta pe sine însusi, pentru a deveni un individ autonom functional.

A deveni un om separat, atât functional, cat si emotional, reprezinta chintesenta calatoriei copilului.

Pentru a face asta, copilul are niste adulti care îi îndeplinesc nevoia de atasament, pentru ca vrem sa-l eliberam pe copil de aceasta preocupare , pentru a se ocupa de maturizarea sa independenta.

Abia atunci îsi poate focusa energia catre a se dezvolta pe sine însusi, pentru a deveni un individ autonom.

Atasamentul securizant fata de adult este spatiul in care copilul se poate maturiza sanatos. Secretul pentru a face asta este sa ne asiguram ca copilul nu trebuie sa faca eforturi sa-si îndeplineasca nevoia de contact si de apropriere, mai exact nevoia de a fi vazut si validat pentru cine este.

Atmosfera din mediul de la clasa demonstreaza simplu ca „îmi pasa de tine” si nu „îmi pasa de tine daca te porti asa si asa”.

Copilul nu trebuie sa faca ceva sau sa fie într-un anume fel pentru a câstiga iubirea adultului, mai concret, nu poate face nimic, pentru ca iubirea nu poate fi câstigata sau pierduta. Copilul simte iubirea adultului, indiferent din ce zona actioneaza – buna sau rea. El poate fi lenes, neplacut, plângacios, necooperant, violent, si el tot simte ca este iubit.

Adultii de la clasa creeaza un mediu în care copilul se va simti in largul lui sa-si aduca nelinistea, agitatia si toate starile sale neplacute adultului stiind ca adultului îi pasa si îi va primi cu nelinistea sa.

Copilul are nevoie sa experimenteze suficienta securitate emotionala pentru ca energia necesara propriei maturizari sa apara.

Este ca si cum creierul lui ar spune: multumesc tare mult, asta este ceea ce am nevoie, si acum ma pot ocupa de dezvoltarea mea pentru a ajunge o fiinta autonoma si separata. Nu am nevoie sa ma straduiesc sau sa lupt pentru a ma simti iubit, rezervorul meu a fost umplut, asadar ma ocup de calatoria mea de explorare acum.

Din postura de educatori, permanent cautam modalitati sa transmitem inacceptarea anumitor comportamente în asa fel încât copilul sa se simta în continuare iubit si acceptat pentru cine este.