Chirurgie orala

Chirurgia orală şi maxilo-facială cuprinde tratamentul chirurgical al părţilor moi cervico-faciale, al oaselor craniului visceral, al glandelor salivare, articulaţiei temporomandibulare, diformităţilor şi malformaţiilor cranio-faciale, plastia reconstructivă în sfera orală şi maxilo-facială şi tratamentul chirurgical al afecţiunilor dento-parodontale.

Specialitatea cuprinde 2 parti:

Chirurgia maxilo-faciala - ce presupune interventii de mare amploare, facute doar in urma unei internari (este nevoie de spitalizare) unde asistenta permanenta este obligatorie dupa realizarea interventiei necesare si

Chirurgia dento-alveolara– ce cuprinde interventii realizate in mod curent intr-o clinica stomatologica, sub anestezie loco-regionala. In aceasta categorie putem regasi:

• EXTRACTIA DENTARA NECHIRUGICALA (simpla) – prin care se extrage un dinte bolnav, ce nu mai poate fi tratat prin nicio metoda conservatoare.
• EXTRACTIA DENTARA CHIRURGICALA

Dupa extractia, unui dinte, in locul ramas se va forma un cheag de sange care va ajuta la vindecarea osului si a gingiei. Pentru a opri sangerarea, a preveni infectia si a proteja acest cheag, peste rana se vor aplica comprese care se indeparteaza in maxim 1 ora de la extractie. De asemenea trebuie urmate cu strictete indicatiile post extractionale indicate de catre medicul chirurg.

 

REZECTIE APICALA

REZECTIE APICALA este o metoda chirugicala ce consta în extirparea apexului dentar împreuna cu tesutul osos înconjurator infectat, fiind precedata sau nu de tratamentul endodontic corect si de obturatia perfecta a canalului.

Indicatiile rezectiei apicale se pot grupa în mai multe categorii:

• Probleme anatomice ce împiedica curatarea si obturarea corecta a canalului
• Probleme ce tin de restaurarea protetica a dintilor implicati
• Fracturi orizontale ale radacinii cu necroza apicala
• Obstacole pe lungimea canalului radicular care nu pot fi depasite prin tratament endodontic
• Erori de procedura în tratamentul endodontic
• Leziuni periapicale mari care nu se mai rezolva prin tratament de canal.

 

SINUS LIFT

Sinusul maxilar este o cavitate inclavata la nivelul osului maxilar, fiind situat in lateral de fosele nazale deasupra radacinilor premolarilor si molarilor superiori. Nu de putine ori sinusul maxilar poate avea raporturi stranse cu apexul (varful radacinii) acestor dinti prin intermediul membranei care il protejeaza.

Dimensiunile sinusului maxilar precum si raporturile pe care le are cu structurile anatomice invecinate difera de la o persoana la alta si variaza in functie de varsta: la copil are dimensiuni mai mici, iar pe masura ce avansam in varsta se pneumatizeaza (capata dimensiuni mai ample si coboara.

Prin intermediul ostiumului (orificiu localizat la nivelul meatului mijlociu) se realizeaza comunicarea sinusului cu cavitatea nazala, fapt ce permite drenajul eventualelor secretii si a mucusului acumulat la acest nivel.

Sinusul maxilar are multiple functii in organism si printre cele mai importante ar fi urmatoarele:

• participa la procesul de respiratie, curatand, umidificand si incalzind aerul inspirat din exterior;
• contribuie la echilibrarea presiunii create in cavitatea nazala;
• participa la apararea imuna a cailor aeriene superioare;
• contribuie la dezvoltarea intregului sistem facial;
• asigura protectie impotriva traumatismelor ce pot sa apara la nivelul etajului mijlociu al fetei;

Nu de putine ori in cursul interventiilor de chirurgie implantologica suntem nevoiti sa recurgem la proceduri de aditie osoasa care intereseaza sinusul maxilar. Cum am aratat mai devreme, odata cu trecerea anilor si avansarea in varsta, structura si dimensiunile sinusului maxilar se modifica si ne putem gasi in situatia in care nu avem suficient volum osos in plan vertical pentru a putea insera implanturi la acest nivel.

Aditia osoasa la nivelul sinusului maxilar, denumita si Sinus Lifting poate fi de 2 tipuri:

cu acces direct la nivelul osului alveolar, exact prin locul unde urmeaza a fi introduse ulterior implanturile;

cu acces extern, lateral: abordul este lateral si superior de varfurile radacinilor molarilor sau premolarilor superiori.

Primul tip de interventie este minim invaziva, find primita mai bine de catre pacient si se poate realiza sub anestezie locala fara niciun fel de complicatii. Procedura permite ridicarea membranei sinusului maxilar cu ajutorul instrumentarului special pentru un numar variabil de 2-3 mm, permitand inserarea implanturilor in aceeasi sedinta. Concomitent se poate introduce sau nu pe aceasta cale si o cantitate mica de os sintetic. Perioada de vindecare necesara integrarii implanturilor este de 4-5 luni, pentru acest tip de interventie.

A 2 -lea tip de interventie este ceva mai complicat si se realizeaza atunci cand dimensiunile sinusului sunt cu adevarat mari iar volumul osos ramas la acest nivel este extrem de redus. Accesul se face prin lateral, creand o fereastra osoasa. Prin aceasta se patrunde la nivelul sinusului, se ridica membrana , moment in care se pot insera sau nu implanturile in aceeasi sedinta, se aplica osul sintetic impreuna cu o membrana de protectie din colagen.

In cadrul celei de-a 2 a proceduri se va opta pentru aplicarea sau nu a implanturilor concomitent cu interventia de aditie osoasa in functie de cantitatea, tipul si calitatea osului prezent la acest nivel. Perioada de vindecare si integrare osoasa necesara in acest tip de procedura este de 8 luni.

Interventia fiind una minutioasa, mai complexa si de lunga durata poate fi realizata deasemenea numai cu anestezie locala, dar in cazul pacientilor cu fobie de dentist sau foarte anxiosi se recomanda sedarea intravenoasa.

Nu in ultimul rand, pentru a putea realiza aceasta procedura de regenerare osoasa pacientul trebuie sa faca o serie de analize si sa existe conditii anatomice locale care permit efectuarea acestei proceduri.

Printre principalele contraindicatii am putea enumera:

• inflamatii ale mucoasei sinusului cu prezenta sinuzitei maxilare;
• abcese sau supuratii in regiunea fetei;
• boala de focar;
• nevralgii faciale;
• carcinoame prezente la acest nivel;
• infectii respiratorii;
• osteite si osteomielite de os maxilar;

In cazul in care pacientul prezinta una dintre patologiile mentionate se impune tratarea acesteia in prealabil si numai dupa vindecare se poate opta pentru o procedura de aditie osoasa.

Este important sa diagnosticam corect si precoce orice tip de patologie prezenta la nivelul sinusului maxilar, altfel pot sa apara complicatii severe la nivelul regiunii faciale.

In ceea ce priveste inserarea implanturilor si posibilitatea unei regenerari la acest nivel, hotararea se poate lua numai dupa un consult chirurgical de specialitate si in urma analizei amanuntite a investigatiilor imagistice (radiografie panoramica si computer tomograf).

 

REMODELAREA GINGIVALA

Gingivectomia este o procedura sigura si cu rezultate predictibile care are ca scop indepartarea tesutului gingival in exces pentru a imbunatati aspectul unui zambet. Primul pas in gingivectomie sau remodelarea gingivala este sa ne asiguram ca toate zonele implicate sunt perfect anesteziate. Dupa aceasta se practica o mica incizie si se indeparteaza tesutul gingival in exces.

Gingivoplastia este procedeul prin care remodelam si reconturam chirurgical tesutul gingival in scopuri cosmetice, fiziologice sau functionale. Gingivoplastia este remodelarea chirurgicala a suprafetelor exterioare ale gingiei si este practicata de obicei in combinatie cu gingivectomia. Foarte multi pacienti au un zambet "gingival" care poate fi determinat de tesutul gingival crescut in mod excesiv. Acest tesut crescut in exces poate fi in cele mai multe cazuri indepartat pentru a dezvalui zambetul stralucitor pe care il ascunde.Dupa practicarea gingivectomiei , prin gingivoplastie se subtiaza tesutul gingival ramas astfel incat dupa vindecare gingiile sa aiba un aspect natural si placut.

Acest lucru se face fie cu ajutorul electrocauterului sau pe calea chirurgicala clasica. Electrocauterul foloseste curent electric pentru a remodela tesuturile gingivale in acelasi timp cu oprirea sangerarii.

Pare unul si acelasi lucru. Care este totusi diferenta dintre gingivectomie si gingivoplastie?

Gingivoplastia corecteaza tesutul gingival gros si modelat inestetic ramas dupa gingivectomie. In mod natural si estetic tesutul gingival se subtiaza pe masura ce intra in contact cu dintele. Cele doua proceduri chirurgicale sunt aproape intotdeauna folosite in acelasi timp. Aceste proceduri pot fi de asemenea utilizate pentru a remodela gingiile cu iregularitati si care creaza un zambet inestetic.

 

CHIRURGIA PARODONTALA

Bolile parodontale (parodontoza) sunt afectiuni ale gingiei si osului alveolar precum si ale ligamentelor ce sustin dintele in alveola. Ele sunt cauzate in principal de placa bacteriana care determina inflamatia parodontiului marginal. In faza incipienta, afectiunea parodontala poarta numele de gingivita si este reversibila prin tratament adecvat si mentinerea unei igiene riguroase. Netratata, gingivita poate duce la parodontopatie (parodontoza)si in final la pierderea dintilor de pe arcada.

Chiuretajul gingival şi subgingival

Boala parodontala este una dintre cele mai periculoase afectiuni ale danturii, mai ales pentru faptul ca NU DOARE! De cele mai multe ori, dintii nu sunt afectati deloc, ci numai suportul lor – gingia si osul.

Semnul incipient al bolii parodontale este sangerarea gingivala – la periaj, masticatie, sau chiar spontan. Prezen-tarea la medicul parodontolog inca din acest stadiu preintampina evolutia afectiunii. O simpla igienizare ar putea rezolva problema la acest moment.

Daca boala avanseaza, sangerarile si inflamatia gingivala se intensifica, poate apare un miros neplacut, gingiile capata culoarea rosu-violaceu, suportul osos scade si dintii incep chiar sa se miste.

Tratamentul devine mai complex. Igienizarea temeinica este numai primul pas. Pacientului I se prescrie un trata-ment antimicrobian individualizat, si va reveni la medicul parodontolog o saptamana mai tarziu, pentru a evalua gradul de distructie osoasa prezenta (dupa scaderea inflamatiei post – igienizare). Aceste masuratori parodonta-le se inregistreaza si ele vor reprezenta punctul de plecare pentru tratamentul ulterior.

Urmeaza curatarea in profunzime a tesuturilor de suport, afectate de boala parodontala. Aceasta procedura poarta denumirea de chiuretaj subgingival. Acesta este de doua feluri:

Chiuretaj subgingival in camp inchis: nu presupune utilizarea bisturiului, gingia va fi usor indepartata cu in-strumentarul specific folosit - chiuretele parodontale. Se indeparteaza tartrul aderent de suprafata dintelui, sub-stanta dentara infectata de bacteriile existente, precum si tesuturile epiteliale inflamate. Aceste manopere vor cauza sangerarea, care se va opri odata cu indepartarea intregului continut infectat al pungilor parodontale. Aceasta curatare in camp inchis se practica atunci cand adancimea defectelor este redusa sau ca o verificare a reactivitatii pacientului la tratamentul parodontal (ne da o idee referitoare la virulenta germenilor si gravitatea afectiunii).

Chiuretajul subgingival in camp deschis se foloseste in cazul pungilor parodontale de adancimi mari, cu un continut mai mare de resturi infectate; ofera o vizibilitate mai buna medicului, necesara in cazul defectelor mai profunde. In acest caz, papilele interdentare se incizeaza, iar gingia va fi taiata de la margine pana la os sau radacina dintelui, pentru a indeparta cu usurinta cantitatea mare de tesut epitelial inflamat si infectat existent din pungi. Suprafetele radiculare se curata de tartru si de tesut dentar infectat, ca si la chiuretajul in camp inchis. Gingia se sutureaza (coase) ulterior, sigiland astfel spatiul curatat si permitand o buna vindecare.

In cazul bolii parodontale, microbii distrug nu numai osul, ci si ligamentul parodontal care leaga dintele de os. Realizand chiuretajul subgingival, medicul parodontolog va indeparta continutul infectat din pungile parodontale, va netezi suprafata radacinilor. Astfel se vor putea forma ligamente noi intre os si dinti curatati si gingia se va atasa din nou de dinte, permitand vindecarea.

In functie de gravitatea afectiunii, medicul va prescrie un tratament antibiotic pe cale generala, concomitent cu realizarea chiuretajelor, pentru a creste eficienta tratamentului. De cele mai multe ori, dupa chiuretaj pacientii nu au dureri sau disconfort si isi pot relua obiceiurile alimentare si de igiena imediat dupa terminarea tratamentului (si incetarea efectului anesteziei). Doar atunci cand exista pungi parodontale foarte adanci, este posibil sa aibe o usoara jena dureroasa, care dispare odata cu administrarea de antiinflamatorii.

Dupa realizarea interventiei, gingia va lua conturul dintelui si osului subiacent, si este foarte posibil sa existe retractii gingivale reduse sau moderate in cazul pungilor mari (odata eliminat tesutul infectat care sustinea gingia, aceasta se va reaseza pe os si dinte curate). La doua luni de la curatarea profunda (chiuretajul subgingival), pacientul trebuie sa vina la control, pentru reeval-uarea statusului sau parodontal. Noile masuratori parodontale pot arata vindecarea/indepartarea microbilor si suprimarea proceselor inflamatorii; in acest caz, este necesar ca pacientul sa intretina o igiena impecabila, si sa vina la control din 3 in 3 luni in primul an, dupa care va veni la intervale considerate potrivite de catre medicul specialist. De asemenea, este posibil ca anumite pungi parodontale sa nu fi raspuns tratamentului si adancimea lor sa nu se fi redus suficient. Atunci va fi nevoie de o noua interventie chirugicala, cu posibile aditii sau remod-elari osoase.

Este ideal ca pacientul ca caute sfatul medicului specialist inca de la primele simptome ale afectiunii. Astfel, tratamentul va fi scurt si preventiv. Din fericire, acum exista solutii pentru boala parodontala aflata si in situatii avansate, insa cu cat mai tarziu identificata, cu atat mai complex va si tratamentul.

 

APRF

A PRF sau Advanced – Platelet Rich Fibrin este o metoda avansata de obtinere a membranelor de vindecare din plasma sangvina bogata in trombocite si folosirea lor in interventile stomatologice precum implantul si extractiile dentare,sinus lift, rezectii apicale,aditie de os si chiar si in parodontologie.

A-PRF reprezinta ultima tehnologie in chirurgia dentara ce reduce pana la 50% timpul de vindecare dupa orice tip de interventie chirurgicala orala!

Prin aceasta metoda se obtine un efect de regenerare si vindecare rapida fara niciun fel de efect secundar fiind o terapie 100% naturala. De asemenea nu exista niciun risc alergic.

A-PRF este o membrana obtinuta prin centrifugarea sangelui proaspat recoltat de la pacient,care duce la separarea si concentrarea doar a factorilor de crestere si de vindecare din acesta.Ceea ce se obtine este plasma sangvina,concentrata in trombicite care stimuleaza in timp scurt vindecarea osoasa si a tesuturilor moi.

 

IPRF

I PRF (Plateled Rich Plasma) este varianta din care rezulta un concentrat fluid, bogat in trombocite, imbogatit cu leucocite si numeroase alte celule obtinute tot prin centrifugarea sangelui.

I-PRF se foloseste in combinatie cu materialele de reconstructie osoasa si ajuta la formarea vaselor noi de sange ce vor iriga si sustine regenerarea osoasa ghidata.

Ca si la APRF, avantajul acestei tehnici este acela ca se foloseste doar materialul propriu, sangele pacientului,fara sa adauge nicio alta substanta.