Universitatea Politehnica din Bucuresti
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti este cea mai veche si prestigioasa scoala de ingineri din România. Traditiile ei sunt legate de înfiintarea, în anul 1818, de catre Gheorghe Lazar, a primei Scoli tehnice superioare cu predare în limba româna, la manastirea Sfântul Sava din Bucuresti. În anul 1832, aceasta este reorganizata în Colegiul de la Sfântul Sava.
La 1 octombrie 1864, a fost înfiintata “Scoala de Poduri si Sosele, Mine si Arhitectura”, care la 30 octombrie 1867 devine “Scoala de Poduri, Sosele si Mine”, cu durata studiilor de 5 ani. Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, institutia capata o noua structura, sub denumirea de “Scoala Nationala de Poduri si Sosele”; la 10 iunie 1920 a fost înfiintata Scoala Politehnica din Bucuresti, având patru sectii: Electromecanica, Constructii, Mine si Metalurgie, Sectia Industriala.
Din noiembrie 1920 denumirea se schimba în POLITEHNICA din Bucuresti.
La data de 3 august 1948 a fost înfiintat Institutul Politehnic din Bucuresti, care cuprindea initial 4 facultati si în care, din 1950, au aparut majoritatea facultatilor actuale. In baza rezolutiei Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic din Bucuresti a devenit Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti.