Stiri, articole, comunicate
30.301 vizite

Cat ne costa sa „starpim” prostitutia si cat am castiga daca am legaliza-o

Statul a cheltuit un milion de lei si doi ani de anchete ca sa descopere ca prostitutia se face si prin mica publicitate.

Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate...

undefined

 

Societatea anglo-saxonă e zguduită zilele astea de un uriaș scandal cu tentă sexualo-adulterină. Un site de intermediere a serviciilor sexuale pentru persoanele căsătorite sau aflate deja într-o relație a fost victima unor hackeri care au extras de pe el datele personale ale clienților și le-au făcut publice. Nume, ocupații, preferințe sexuale, cărți de credit și nu mai puțin de 33 de milioane de adrese de email au fost publicate în ultimele săptămâni de către hackerii respectivi, ca să aibă lumea unde să-și caute partenerii, dacă are curiozitatea sau tăria asta.

Site-ul Ashley Madison a pornit din Canada, dar activa în SUA, Mexic, jumătatea bogată a Europei, Australia, Noua Zeelandă și mare parte din Asia. Conform wiki, avea mai mult de 120 de milioane de vizitatori lunar, 70% dintre clienți fiind bărbați, dispuși să plătească pentru ceva ce nu (mai) găseau acasă. „Life is short. Have an affair!” era sloganul site-ului (pe care-l puteai vedea și pe panouri pubicitare sau ca sponsor la diferite evenimente). Și a făcut bani cu el din 2001, până luna trecută, când a trebuit să se închidă din cauza uriașei breșe de securitate.

Rămân în urmă numeroase păreri pe marginea evenimentului, ale unor oameni care se întreabă ipocrit prin editoriale de ce alți oameni simt nevoia să înșele. Cum spuneam, media occidentală fierbe de aproape o lună pe tema asta. Noi, slavă domnului, ocupați cu apărarea valorilor naționale de valul de refugiați din lumea arabă care vor să ajungă în Germania, am fost feriți de păcatul ăsta al preacurviei online. Parte și din cauză că Ashley Madison nu funcționa în România, dar și pentru că, datorită vigilenței sporite a organelor legii, am fost scăpați de această năpastă, odată cu interzicerea rubricilor matrimoniale din ziarul și de pe site-ul Anunțul telefonic.

S-a întâmplat în luna aprilie 2015, pentru cine n-a fost atent la știrea asta. Anunțul telefonic a fost acuzat de proxenetism și urmărit penal pentru că a publicat anunțuri plătite de prostituate, prin care acestea își racolau clienții. O activitate publicitară cu care se ocupau – și încă se ocupă – toate ziarele/site-urile de anunțuri, de cel puțin zece ani încoace, a devenit penală în ochiul organelor la aproape doi ani după ce prostituția a fost dezincriminată în Codul Penal.

Am aflat întâmplător și eu de situația asta abia în ultimele zile, datorită … cercurilor în care mă învârt  Unii dintre voi ați citi interviul meu cu Profesoara (una dintre prostituatele vechi din București), de acum doi ani, și știți ce părere am despre prostituție. Câtă vreme e făcută de bună voie, prostituția este o meserie ca oricare alta și ar trebui legalizată. Mi-a fost cu atât mai greu să înțeleg raționamentul polițiștilor și procurorilor care s-au ocupat de acest dosar, în care un ziar de mică publicitate e acuzat de proxenetism, pentru că a publicat niște anunțuri de servicii pentru o categorie de prestatori altfel destul de oropsită de toată lumea. Fetele astea ori sunt victimele polițiștilor (dacă își racolează clienții din stradă), ori sunt victimele peștilor, uneori ale propriilor clienți, iar dacă se retrag să-și facă meseria într-un apartament, ca să nu mai deranjeze ochiul pudic al publicului, sunt sancționate, indirect, pentru că dau anunțuri la mica publicitate.

Un milion de lei cheltuiti si doi ani de anchete ca sa aflam ca prostituatele isi racolau clienti la mica publicitate

Ancheta asta este rezultatul muncii unei secții întregi de poliție (Secția 1) care în ultimii doi ani a cheltuit (după cum susțin sursele mele) peste un milion de lei (trei sferturi cică reprezintă numai costurile interceptării convorbirilor telefonice dintre cercetați) ca să „destructureze” această „mare rețea de proxenetism”. Rezultatul acestei munci este trimiterea în judecată a 44 de „acuzați de proxenetism și înlesnire a prostituției”. Pe lângă Anunțul telefonic, între acuzați figurează și o studentă care câștiga și ea un ban cinstit organizându-i activitatea prostituatei care o angajase (îi ținea agenda, răspundea la telefoane și-i programa clienții), o femeie de serviciu de la un salon de masaj care cumpăra și prezervative pentru… clienții care doreau finalizare, și tot așa. Adică acuzații sunt pe alocuri salariați ai „victimelor” – așa cum sunt considerate prostituatele în acest dosar în care anchetatorii admit că prostituția a fost dezincriminată, dar consideră că trebuie combătută, pentru că e o activitate care conduce la descompunere morală și că proxenetismul este cea mai joasă formă de parazitism social. Înțeleg că ar fi și câțiva proxeneți pe bune prinși în dosar, deși și acolo e discutabilă situația, dat fiind că organizarea saloanelor de masaj, care adesea sunt transformate în bordeluri, scapă deocamdată brațului lung al legii.

Totuși, ancheta asta nu face vreo descoperire revoluționară, nici nu recuperează vreun prejudiciu economic important: da, fetele sau colaboratorii lor postau anunțurile pe site, le plăteau cu cardul pe Anunțul.ro, apoi le răspundeau la telefon clienților pe care-i satisfăceau la ele sau la ei acasă. Anunțurile erau explicite, fără să folosească expresii vulgare, după cum nici pozele nu erau porno, asta fiind politica publicației din ce înțeleg.

Cum poate raspunde ziarul/site-ul de continutul anuntului de la mica publicitate?

Anchetatorii se pare că au audiat „victime”, dar și clienți ai „victimelor” – care ar fi recunoscut că au sunat și au primit serviciile plătite – precum și pe angajații și șefii Anunțul.ro. Cei din urmă ar fi explicat că au aplicat aceeași politică tuturor anunțurilor din ziar/site, că le-au taxat cu 7 lei, le-au corectat din punct de vedere gramatical și le-au publicat pe răspunderea clientului. Pentru că așa cum nu ai de unde să știi când cineva care dă anunț că vinde o mașină, chiar are acea mașină, nu ai nici de unde să știi că în spatele unui anunț ca „AM REVENIT în țară. Aștept să mă sune bărbații cărora le plac femeile suple, înalte și experimentate. Încearcă-mă și vei trăii senzații tari. Acum doar 49 ron/fin și 89 ron/ora. Poze reale. Rond Alba Iulia…” – stă chiar o doamnă suplă, experimentată sau că cineva o va plăti cu 89 de ron ca să afle. Și până la urmă asta nici nu e treaba ziarului. Treaba lui e să respecte Legea 148/2000, privind publicitatea, unde oferirea de servicii sexuale nu figurează printre chestiile interzise de la publicare.

Desigur, până în februarie 2014, când prostituția era ilegală în România, se putea spune că toate ziarele și site-urile de mică publicitate se aflau la limita legii pentru că publicau anunțuri de servicii considerate ilegale. Numai că și până la acea dată poliția mai făcuse cercetări în domeniu. Polițiștii au mai cerut de la Anunțul.ro date despre persoanele care postaseră anunțuri în diverse domenii, nu numai la „matrimoniale”. Și le-au primit. Dar niciodată nu au insinuat măcar să nu se mai publice astfel de anunțuri, că ar fi ilegal. Oare le convenea polițiștilor doar să aibă acces la o bază de date cu prostituate și clienți, deci nu aveau niciun interes s-o închidă?

Iar dacă lăsăm ipocrizia la o parte și ne punem în locul Anunțul.ro – care câștiga bani frumoși și din rubricile de matrimoniale, cele mai accesate din tot site-ul – putem înțelege și de ce aceste anunțuri au continuat să apară. E vorba despre cerere și ofertă pe două dintre cele mai competitive piețe – a publicității și a sexului pe bani. Spre deosebire de alte site-uri, care continuă să publice anunțuri în spatele cărora se „ascunde” prostituția (acum cu cuvinte „de catifea”, de când s-au speriat publicitarii că pot fi acuzați de proxenetism), Anunțul.ro le monetiza. Sursele mele spun că Anunțul.ro e acuzat că ar fi publicat peste 900.000 de anunțuri la rubrica „matrimoniale”, în ultimii doi ani, din care mai mult de jumătate conțineau cuvântul „sex”. Înmulțite cu 7 lei bucata a rezultat un câștig de aproape patru milioane de lei, încasat de Anunțul.ro, sumă pe care s-ar fi pus și sechestru.

Ar fi de așteptat ca în avântul ăsta moralizator al anchetatorilor, să fie incriminat, alături de cele 44 de persoane acuzate de proxenetism, și statul român, care a încasat sub formă de impozite și taxe – de la saloanele de masaj erotic sau de la ziarul de mică publicitate – partea sa din … favorizarea prostituției.

Ca să vă faceți o idee despre amploarea fenomenului, în alte state banii aduși în economie de prostituție, chiar dacă nu sunt numărați oficial (din aceleași motive ipocrite pentru care nu se legalizează prostituția nici la noi) sunt măcar estimați. „Biroul Național de Statistică din Marea Britanie a estimat că industria sexului în UK produce 4,3 miliarde de lire (6,9 miliarde de dolari) pe an, mai mult decât suma cheltuită pentru construirea de case în primul deceniu al secolului 21. Această sumă reprezintă peste 0,4 la sută din PIB-ul UK” (sursa). În Marea Britanie, la fel ca și la noi, prostituția e legală, dar nu și bordelurile. Probabil și la ei se face mult masaj, în schimb…

undefined

De ce Amnesty International recomanda dezincriminarea prostitutiei

Ca în orice prohibiție, și la prostituție statele se dovedesc neputincioase în „stârpirea” fenomenului. Până și o organizație de talia Amnesty International a ajuns recent la concluzia că dezincriminarea prostituției este singura soluție viabilă. Ea recomandă „dezincriminarea (penală) totală a tuturor aspectelor ce ţin de activitatea consimţită a lucrătorilor sexuali”, argumentând că cercetările pe care le-a făcut au arătat că dezincriminarea este cea mai bună modalitate de apărare a drepturilor lucrătorilor sexuali (sursa).

România a făcut un pas uriaș, acum doi ani, când a dezincriminat prostituția. Sunt interese mari și presiuni pe măsură, ca meseria asta să nu fie legalizată. Și ca de obicei pe cele care practică de bună voie și trăiesc din asta nu le întreabă nimeni nici ce ar vrea, nici cum ar fi mai bine. Toți suntem maeștri în a ne da cu părerea, de la popi, feministe, politicieni și „oameni ai legii”.

Viața ne arată că sexul se va vinde întotdeauna, indiferent de legi, interdicții sau jurăminte de dragoste. 33 de milioane de adrese de email furate din site-ul Ashley Madison – multe dintre ele fiind adrese profesionale, din ministere, armată, guverne, după cum relatează presa – sunt o dovadă că poate chiar bărbați de stat care se opun cu vehemență legalizării prostituției, care pozează în tați respectabili de familie, în viața reală, accesează din spatele ecranului de serviciu site-uri pe care sunt dispuși să plătească sex. La noi, majoritatea fetelor care practică prostituția pe stradă spun că adesea sunt obligate să presteze sex, dar gratis, pentru polițiștii care le duc la secție și le amendează pe motiv că … tulbură liniștea publică.

În timp ce, dintr-un sondaj făcut online de Guardian, pe marginea scandalului Ashley Madison, aflăm că mai mult de jumătate dintre cei care au răspuns la întrebarea „ați vrea să verificați dacă partenerul v-a înșelat, căutându-i adresa între cele 33 de milioane?” au răspuns „Nu”. Oamenii preferă să nu știe sau să fie mințiți frumos. După cum înțeleg că ar fi declarat și unul dintre anchetatorii de la noi, că dacă anunțurile din ziar ar fi fost mai cu perdea, nu ar fi avut tarife și nu foloseau cuvântul sex, nu le-ar fi anchetat nimeni. Deși toată lumea știe ce ascund ele.

Câtă vreme va exista o cerere, se va găsi și oferta. Iar a interzice publicitatea la acest serviciu pe un canal nu faci decât să o muți pe altele. Nu există dimineață, când mă urc în mașină, să nu trebuiască să scot din ștergătoare un anunț-două de salon „de masaj” ilustrat cu femei goale care așteaptă, fierbinți, să te relaxeze. După cum spunea și Profesoara: „Ei sunt nemulțumiți că s-a dezincriminat prostituția. Nu le convine nici la polițiști, nici la alții de mai sus, care patronează niște rețele, și nu le convine nici peștilor, că fetele dacă dau anunțuri și sunt la apartament sunt independente și nu mai pot fi controlate, cât câștigă. Acuma dacă au interzis anunțul ce o să facă fetele? O să se întoarcă pe stradă. Și dacă o condamni pe aia că cumpăra prezervative ce faci, e mai bine să practice fără prezervativ? Cum le lua polițiștii prezervativele la fetele de pe stradă. Că oricum de meserie nu se lasă niciuna, că n-are încotro, dar va fi mai nasol.

 

undefined

 

Dacă pentru fete va fi sau nu mai nasol, pentru ziarul și site-ul Anunțul.ro procesul ăsta ar putea fi un capăt de drum. Păcatul lor a fost că au lucrat cinstit, la vedere, și-au plătit taxele către stat și au colaborat cu organele de anchetă. Dați azi o căutare pe google după prostituție, sex, masaj erotic, operator video-chat sau ce vă vine în cap legat de asta și veți găsi sute de site-uri de intermediere a serviciilor, multe în afara țării, pe care nu va ajunge nimeni, niciodată, să le închidă. Apoi vor mai exista stâlpii de pe străzi, autoturismele personale, zidurile care pot servi de suport pentru anunțuri. Oricât de nemulțumiți de orientările liberale ale Codului penal vor fi unii polițiști sau procurori, nu vor putea închide nici tot Internetul, nu vor putea să interzică cumpărarea de prezervative sau lipirea de anunțuri. Sau vor putea, că am mai trecut prin asta, cândva, dar ne place să credem că epoca aia a apus.

Dosarul Anunțul.ro este, după cum spunea un avocat cu care am vorbit pe tema asta, o interpretare largă a noțiunii de proxenetism și o privire îngustă asupra fenomenului. Anchetatorii au cheltuit o sumă considerabilă ca să prindă niște pești mult prea mici, în timp ce marii capi de rețele de trafic de carne vie își văd liniștiți de treabă. Resursele folosite sunt disproporționate comparativ cu rezultatul anchetei: o femeie de serviciu, o studentă, un ziar de mică publicitate…

Comunitatea juridică e cu ochii pe procesul ăsta. Dosarul e considerat abuziv de unii avocați, pentru că deschide calea închiderii oricărei publicații. Desigur, sub pretextul închiderii unei singure rubrici, dar care e cea mai profitabilă, la care adaugi niște despăgubiri serioase, poți băga orice publicație în faliment.

Procesul a început. Părțile sunt acum în faza camerei preliminare. Probabil judecarea pe fond va începe în maximum două luni. Rămâne de văzut ce viziune va avea judecătorul în acest caz. Merită urmărit pentru că acest proces va crea un precedent în jurisprudența … europeană poate.



04.09.2015
Dollores Benezic
www.dollo.ro/2015/09/prostitutie-legalizare-proxenetism (sursa articol)