Hai sa te fac un tribunal... sau un divort notarial?

Motto:

Douăzeci de ani am stat cu soţia împreună.

De curând am divorţat... căci vreau să mor de moarte bună.

Vestea bună este că în 2021, conform Institutului Național de Statistică, s-au înregistrat 114.190 de căsătorii, mai multe decât în 2020 (81.209). Vestea proastă e că tot în 2021 s-au înregistrat și 28.294 de divorțuri, mai multe decât în 2020 (22.745). Vestea așa și așa este că de ieri, 9 martie 2022, se pot organiza din nou nunți ca pe vremuri (parcă n-au trecut 2 ani, ci 20), pentru că a încetat starea de alertă. Așa și așa din perspectiva invitaților, desigur, fiindcă nu se mai pot eschiva ca să nu participe.

Pandemia a fost o piatră de încercare pentru multe cupluri căsătorite. Dacă pe unele le-a apropiat statul nonstop împreună și grija față de partener, pe altele le-a dezbinat, deoarece a creat contextul pentru ca unele emoții negative sau dovezi de infidelitate să iasă la lumină (deh, când folosesc amândoi zilnic același calculator și vinovatul uită să se deconecteze de la Messenger...), s-au intensificat tensiunile care fuseseră trecute cu vederea atunci când el și ea se vedeau doar dimineața la cafea și seara la culcare, au aparut problemele financiare cauzate de șomaj, unii au căzut în patima alcoolului din cauza nesiguranței... Am stabilit, așadar, și motivele invocate: infidelitatea, banii, nervii și băutura.

În mediul urban s-a înregistrat un număr de divorţuri mai mare faţă de cel din mediul rural. Cele mai multe despărțiri au fost în București, iar cele mai puține în Județul Vâlcea, fiindcă în familiile de olteni unul dintre soți are întotdeauna dreptate, iar celălalt e bărbatul. De aici și armonia.

Din totalul divorţurilor pronunţate, cele mai multe s-au realizat cu acordul părţilor datorită posibilităţilor pe care le oferă Codul civil, și anume de a divorţa pe cale administrativă, la ofiţerul de stare civilă, sau pe cale notarială. De altfel, mulți avocați sunt pro-separarea la notar sau la primărie, fără tărăboi adică.

„Cea mai simplă opțiune și cea pe care noi o recomandăm este divorțul la primărie, care se pronunță în 30 de zile. Totuși e bine de știut că acesta este posibil doar dacă soții nu au împreună copii minori (născuți din căsătorie, adoptați sau născuți din afara căsătoriei). Pentru situația în care au copii minori, cea mai bună soluție este divorțul la notar, pentru că este mai rapid și viitorii foști soți pot să aranjeze toate detaliile separării așa cum își doresc", spune Loredana Costina, Avocat Fondator Corobană și Asociații. În instanță este indicat să se ajungă cu divorțul doar în... ultimă instanță.

Divorțul la notar vs divorțul la tribunal

• Divorțul la notar se face doar amiabil, cu acordul ambelor părți. „Trebuie știut din start că notarul nu poate decide nimic în absența acordului ambilor soți și nici nu poate fi mediator, ca urmare părțile trebuie să se înțeleagă cu privire la toate aspectele care țin de relația lor și de copii: să fie de acord cu divorțul, să fie de acord cu exercitarea autorității părintești în comun, cu stabilirea locuinței copiilor la unul dintre ei, cu cuantumul cheltuielilor de educare și creștere a copiilor, cu numele pe care îl vor purta soții după divorț", precizează Av. Loredana Costina.
• Divorțul la tribunal se face și fără acordul părților. „Orice neînțelegeri cu privire la oricare dintre aspecte menționate mai sus face imposibil divorțul la notar". De exemplu, dacă unul dintre soți refuză divorțul, este necesar ca acțiunea să fie mutată la judecătorie. Cel care dorește să divorțeze trebuie să introducă acțiune împotriva celuilalt soț, iar, în funcție de situație, soțul care introduce acțiunea își poate asuma vina pentru desfacerea căsătoriei (dacă cei doi nu mai locuiesc împreună de minimum 2 ani) sau trebuie să aducă martori pentru a arăta culpa comună ori culpa celuilalt soț. Divorțul se pronunță însă aproape întotdeauna, așa că refuzul acesta doar prelungește un proces stresant și dureros.

• Divorțul la notar durează 1-2 luni cu tot cu partaj. După înregistrarea cererii de divorț, notarul acordă soților, conform prevederilor Codului civil, un termen de reflecție de 30 de zile, să mai stea și să mai cugete. După ce expiră termenul de gândire (sau răzgândire, mai știți?), notarul public verifică dacă se dorește divorțul în continuare de către ambii soți și eliberează certificatul fără mențiuni legate de culpa vreunuia dintre ei.
• Divorțul la tribunal durează 1-2 ani, și asta pentru că este „preferat" cel mai adesea când părțile nu se înțeleg deloc cu privire la separare, la aspectele care țin de copiii minori sau la partaj și astfel devin obligatorii audierea martorilor, ascultarea copilului cu vârsta de peste 10 ani, expertizele tehnice judiciare cu privire la evaluarea bunurilor care vor face obiectul partajului, stabilirea „capului răutăților" etc. Iar fiecare procedură durează. Dacă se mai face și apel înainte de sentința definitivă...

• Divorțul la notar este mai ușor din punct de vedere emoțional, pentru că se face doar amiabil. Atunci când ajung în fața notarului, viitorii foști soți deja au stabilit de acasă că vor divorța de comun acord, s-au hotărât asupra numelor pe care îl vor purta după separare, s-au pus de acord cu exercitarea autorității părintești în comun, cu cheltuielile necesare educării și creșterii copiilor și au stabilit cu cine vor locui aceștia. Deci lucrurile sunt clare, iar ei și copiii lor sunt liniștiți.
• Divorțul la tribunal poate afecta emoțional soții, dar mai ales copiii, pentru că aceştia din urmă sunt puternic marcaţi când părinţii încheie relaţia cu certuri, ameninţări, şantaj etc. şi, de multe ori din pricina orgoliului, nu se pun de acord cu privire la viitorul şi confortul lor. „Chiar dacă soții aleg un divorț la instanță prin acordul părților, adesea simpla prezență în fața judecătorului poate fi o experiență mult mai stresantă", mai spune Av. Loredana Costina.

• Divorțul la notar se face fără martori. Divorțul la notar este privat, doar între cei doi soți, fără soacre sau „prieteni binevoitori" prin preajmă.
• Divorțul la tribunal se face cu martori. La instanță, prezența martorilor este obligatorie (excepții: există acord pentru divorț, cel/cea care introduce divorțul își asumă culpa pentru despărțire și au trecut 2 ani de la separarea în fapt), spune avocatul. Dacă niciun martor nu vrea să se prezinte la proces, pot fi aduse alte dovezi (mesaje, înregistrări, urme de ruj pe cămașă etc.). Într-o situație extremă (ex. violența domestică) martorii pot fi constrânși să se prezinte în instanță cu mandat de aducere.

• Divorțul la notar costă între 595 de lei și 1.500 de lei în funcție de tipul acestuia – fără minori sau cu minori. Tariful acoperă onorariul notarului, taxa de înregistrare a cererii de divorț la Registrului Național Notarial de Evidență a Cererilor de Divorț și legalizarea actelor. 595 de lei (500 de lei + TVA) reprezintă prețul minimal pe grila notarială, conform legislației în vigoare. În ceea ce privește achitarea taxei, este necesar ca soții să ajungă la un acord: fac jumi-juma sau plătește doar el, ca un gentleman...
• Divorțul la tribunal costă 100 lei pentru divorțul fără acord și 200 lei pentru divorțul prin acord, aceste sume reprezentând taxa judiciară de timbru. Atenție, aceste taxe nu acoperă și costul avocatului! Dacă soții nu se reprezintă singuri și doresc să fie asistați de un avocat în instanță, se adaugă și onorariul acestuia. Potrivit recomandărilor Uniunii Naționale a Barourilor din România, onorariul minimal al avocatului pentru un divorț fără minori este de 1.760 de lei, iar pentru divorț cu minori este de 2.200 de lei.

Recapitulare

Deși are și dezavantaje, divorțul la notar este recomandat, chiar și de către avocat (cu condiția ca părțile să se înțeleagă cu privire la toate aspectele), în special pentru că este rapid, iar consumul emoțional este mai redus. Divorțul la judecătorie devine imperios necesar când una dintre părți nu vrea să divorțeze sau când soții nu se înțeleg cu privire la orice aspect referitor la ei și la copiii lor. „Nu uitați că notarul nu poate decide nimic, nici să medieze, ci doar să constate acordul părților", reamintește Av. Loredana Costina. Situațiile mai complexe se rezolvă doar de către instanțele de judecată, chiar dacă soții se pun de comun acord asupra lor: de exemplu, exercitarea autorității părintești doar de către unul dintre soți sau mutarea definitivă a minorului în străinătate împreună cu unul dintre părinți.

 

Nu există divorț fără dosar cu șină!

Iată care sunt actele necesare pentru divorțul la notar:

• cererea de divorț
• actele de identitate ale celor doi soţi 
• certificatele de naştere ale celor doi soţi
• certificatul de căsătorie
• certificatul de naştere al minorului/minorilor rezultaţi din căsătorie (dacă este cazul)
• înțelegerea redactată și semnată de ambii parteneri cu privire la numele pe care îl va purta soția după divorț, tutela asupra minorilor, domiciliul acestora (copiii vor locui la o singură adresă, cea declarată de soți), programul de vizite și gradul de implicare al ambilor părinți în educația lor, pensia alimentară. Notarul poate solicita și o anchetă socială pentru a verifica dacă drepturile copiilor sunt respectate și mediul în care vor crește corespunde declarațiilor părinților. Dacă din această anchetă reiese că interesele copiilor nu sunt pe primul loc, divorțul la notar încetează și se mută în instanță.

Actele se prezintă în original și copii legalizate.

Actele necesare pentru divorțul la tribunal sunt:

• cererea de divorț, semnată fie de către ambii soți (în cazul divorțului de comun acord), fie doar de către reclamant (în cazul divorțului din culpă)
• actele de identitate ale celor doi soţi
• certificatele de naştere ale celor doi soţi 
• certificatul de căsătorie
• certificatul de naştere al minorului/minorilor rezultaţi din căsătorie (dacă este cazul)
• dovada veniturilor
• dovada plății taxei judiciare de timbru

Actele se prezintă doar în copii conform cu originalul și semnate de parte. Uneori instanța poate cere să vadă originalul documentelor, dar în practică asta se întâmplă doar când există înscrierea în fals de către cealaltă parte.

Divorțul trece, cum rămâne cu partajul?

Partajul înseamnă împărțirea bunurilor comune și poate să apară atât între soți, cât și între moștenitori sau parteneri de afaceri.

Între soți se împart bunurile care le-au folosit acestora și au fost cumpărate în timpul căsătoriei, până la pronunțarea divorțului. Aici intră bunuri mobile (mobilierul, electrocasnicele, farfuriile de porțelan care au scăpat nesparte etc.) și bunuri imobile (terenurile, casele, acțiunile de la firmele înființate în timpul căsătoriei). Sunt necesare actele doveditoare asupra contribuirii la bunurile comune: facturi, chitanţe, bonuri fiscale, extrase de cont, contracte etc. 

Bunurile proprii ale soțului, respectiv soției nu se împart, așa că fiecare trebuie să-și ia gândul de la ce aparține exclusiv „părții adverse": apartamentul cumpărat înainte de căsătorie, Mercedesul moștenit de la o mătușă (înainte sau în timpul căsniciei, nu contează), bunurile de uz personal (haine, bijuterii, ceasuri), drepturile de autor și premiile, despăgubirile pentru un prejudiciu ș.a.

Partajul poate fi făcut și el pe cale notarială, dacă soții se înțeleg asupra bunurilor care urmează să fie împărțite, sau pe calea instanței, dacă soții (ați ghicit!) nu se înțeleg. „Acesta se poate face o dată cu divorțul sau oricând după încheierea lui. De asemenea, soții/foștii soți pot chiar să nu facă partajul niciodată dacă nu își doresc acest lucru. La notar, onorariul pentru partaj e de aproximativ 1-2% din bunurile partajate, onorariul exact fiind stabilit gradual în funcție de valoarea bunurilor, procentul scăzând pe măsură ce crește valoarea bunurilor. La instanță, taxa judiciară de timbru este de 3% din valoarea masei partajabile. Dacă părțile vor să fie asistate de avocat în instanță, la aceste taxe se adaugă și onorariul avocatului. Potrivit recomandărilor Uniunii Naționale a Barourilor din România, onorariul minimal este cuprins între 1% și 5% din valoarea bunurilor, procentul scăzând pe măsură ce crește valoarea bunurilor", spune av. Loredana Costina. „Este important de ştiut că vinovatul nu este taxat la partaj chiar dacă nu este culpă comună. Ideea că soțul vinovat de eșecul căsătoriei ar plăti cumva la partaj e un mare mit, probabil cu originea în filmele americane, dar fără nicio bază în legislația română".

Să-i spună cineva și domnului...

 

„Există viață după divorț?" se întreabă unii...

Există, trebuie să existe, că doar suntem asaltați cu sfaturi despre „cum să faci din sfârșit un nou început", că astea sunt vremurile - un sfert din cuplurile căsătorite ajung la divorț, că trebuie să alegem mai bine data viitoare etc. Ce nu se spune așa des este că toate motivele de divorț menționate la începutul articolului pot fi evitate, iar căsnicia poate fi și salvată. În timp ce scriam, mi-am amintit de „Camera împăcării" pe care am văzut-o într-o biserică fortificată din satul Biertan, jud. Sibiu. Până pe la 1864, divorțul era acordat (sau nu) de Biserică (adică popa te lega, popa te dezlega). Ulterior au apărut legislația modernă și tribunalul civil. Revin la camera-minune: în ea erau închiși odinioară, timp de două săptămâni, soții care aveau gânduri de despărțire. Li se dădea doar o singură farfurie, o singură furculiță, o singură lingură, o singură cană și un singur pat. Pe lângă faptul că împărțeau 14 zile patul și mâncarea, reînvățau să conviețuiască și să comunice. Rezultatele au fost destul de bune, deoarece poveștile spun că în 300 de ani, cât a durat folosirea acestei metode de „terapie de cuplu", a fost înregistrat un singur divorț. Concluzia o trageți voi. :)

Foto: Google Images, Adobe Stock, Freepik