Dosarul de pensie 2024 – acte, drumuri, costuri

Visul retragerii undeva la umbră, pe o insulă, cu un cocktail în mână, ne bântuie din ce în ce mai tineri (sau așa ne place să credem că suntem), dar din păcate, pentru majoritatea dintre noi, el se îndepărtează pe zi ce trece tot mai mult, judecând după cât au de gând ăștia să mărească vârsta de pensionare.

Câte tipuri de pensii există în sistemul public:

Conform Legii 263/2010 (modificată de Legea 9/2023) teoretic sunt doar cinci feluri de pensie. Practic sunt mai multe categorii de „speciali” care se bucură de diverse privilegii.

1. pensia pentru limită de vârstă – adică 63 de ani femeile și 65 de ani bărbații;
2. pensia anticipată – cei care au muncit mai mult în condiții speciale au drept să se pensioneze mai repede;
3. pensia anticipată parţială;
4. pensia de invaliditate – pentru diverse grade de handicap;
5. pensia de urmaş;

Când poți depune cererea de pensionare

Deocamdată, dacă nu sunteți vreun special care se pensionează în floarea vârstei, vârsta de pensionare standard este de 63 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Limitele astea se vor egaliza în timp, până în 2030. Dacă sunteți curioși care este anul pensionării sau în ce an ați putea să faceți demersuri pentru o pensionare anticipată (în caz că aveți vechime mare în muncă), găsiți pe site-ul Casei Naționale de Pensii acest calculator al vârstei de pensionare. Introduceți data nașterii și vedeți cât mai aveți de tras :)

Revenind la cererea de pensionare, în luna în care veți împlini această frumoasă vârstă, va trebui să vă luați frumos dosarul (cu șină), în care ați adunat toate actele doveditoare ale activității profesionale, și să vă așezați la coadă la Casa de pensii teritorială. Offline, căci pensia nu se poate obține online. Cel puțin deocamdată.

Acest articol vă învață cum să vă pregătiți sufletește și birocratic pentru acel moment visat, căci așa cum e bine să-ți faci vara sanie, așa e bine să-ți aduni și actele din dosarul de pensie cu câțiva ani înainte, cât ești încă în putere și ai capacitate de înțelegere să știi pe unde să umbli după ele. Căci statul nu vrea să-ți facă trecerea lină nici către pensie, ci te mai pune încă o dată la cazne birocratice, așa cum o face zi de zi. Desigur, speranța că până ieși tu la pensie se vor fi digitalizat și automatizat toate aceste documente și proceduri este lăudabilă, dar mai ales deșartă, la cum se descurcă statul român cu digitalizarea.

Ce conține dosarul de pensie - Acte necesare pentru pensionare

Așadar, ai împlinit 63/65 de ani și ai cotizat minimum 15 ani la pensie (stagiul complet e de 35 de ani, dar dacă ai împlinit vârsta poți ieși și cu minim 15 ani vechime, evident cu o pensie net inferioară). Iată ce acte trebuie să ai în acel dosar de pensie:

• cerere pentru înscrierea la pensia pentru limită de vârstă (descarcă formularul);
• carnetul de muncă (original şi copie) pentru perioada de până în aprilie 2001. Pentru activitatea de după această dată nu este necesară prezentarea unei adeverinţe care să ateste câştigul salarial brut care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, întrucât după desființarea carnetelor de muncă Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) a ținut evidența centralizată a acestor informații;
• alte acte prevăzute de lege privind vechimea în muncă/stagiu de cotizare sau vechimea în serviciu (adeverințe), dacă este cazul – este vorba mai ales de acte ce dovedesc diverse grupe de muncă speciale sau stagii/perioade asimilate;
• livretul militar (original şi copie), dacă este cazul;
• acte de stare civilă – buletin, certificat de naștere, de căsătorie, cam tot ce aveți ca să vă demonstrați identitatea și starea civilă;
• diplomă de studii universitare (original şi copie) şi/sau adeverinţă din care să rezulte durata normală şi perioada studiilor, precum şi certificarea absolvirii acestora;
• pentru persoanele care au urmat cursurile unor instituţii de învăţământ universitar în străinătate este necesară dovada recunoaşterii acestora de către statul român;
• adeverinţă privind sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă, în situația în care acestea nu au fost înregistrate în carnetul de muncă, dacă este cazul;
• adeverinţă privind condiţiile de muncă speciale și/sau deosebite, în situația în care acestea nu au fost înregistrate în carnetul de muncă, dacă este cazul;
• procură specială pentru mandatar, dacă este cazul (pentru cetăţenii străini şi/sau români cu domiciliul în străinătate există posibilitatea emiterii unei procuri speciale, valabilă pentru o perioadă de 18 luni, prin care să fie desemnată, în calitate de mandatar, o persoană care urmează să se ocupe de toată această birocrație, în numele titularului);
• acte pentru dovedirea calităţii de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990 și/sau al Legii nr.341/2004, dacă este cazul.

Cererea de pensionare împreună cu actele doveditoare se depune de către solicitant, la Casa teritorială de pensii din raza de domiciliu, începând cu data îndeplinirii condițiilor de pensionare.

NOU! Mai durează cu digitalizarea, dar până atunci legiuitorul, în mărinimia lui, s-a gândit să nu ne mai ceară și copii după acte. Așa că potrivit prevederilor Legii nr.9/2023 nu mai e necesar să depuneți la dosar și copiile, ci doar originalele, urmând ca funcționarii de la casele de pensii teritoriale să-și facă singuri copii după ele. 

Ce faci dacă ai pierdut carnetul de muncă

Pe scurt, ai încurcat-o!. Pe lung o să ai de făcut o mulțime de drumuri și chiar dacă în teorie procedura recuperării este gratuită, practica arată că vor fi costuri măcar de timp și nervi, dacă nu cumva și de bani.

Conform Codului Muncii (art. 279 din Legea nr. 53/2003), vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă. După data abrogării Decretului nr. 92/1976, privind carnetul de muncă, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă.

Așadar, carnetele de muncă (supranumite și cărți de muncă) au fost desființate începând cu ianuarie 2011. De altfel chiar înregistrarea contribuțiilor și a vechimii a început să se facă în sistem centralizat din 2001, dar timp de zece ani a continuat să existe în paralel și carnetul de muncă, în care angajatorul a scris fiecare etapă profesională prin care ai trecut: angajarea, categoria de muncă, salariul, eventualele majorări, sancțiuni și în cele din urmă desfaceri ale contractului de muncă.

Înainte de 2011, Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) a început să strângă de la angajatori carnetele de muncă pentru a le scana, într-o operațiune ambițioasă, care viza digitalizarea tuturor acestor dovezi de vechime. Ținta era ca în viitor să nu mai fie omul pus pe drumuri să adune acte și potcoave de contracte vechi, ci casele teritoriale de pensii să aibă baze de date cu toate stagiile.

Așa cum se întâmplă adesea la noi, nu toate cărțile de muncă au fost scanate, adică cineva a primit niște bani și nu a făcut treaba. Probabil va încasa și pensie pentru asta, la un moment dat. Conform unui răspuns primit de Anunțul Telefonic de la CNPP, au fost scanate 4,3 milioane de carnete de muncă până la finele lui 2010. La acel moment România avea în jur de 4,4 milioane de salariați. Not great, not terrible, cum s-ar zice.

Există două moduri de a afla dacă v-a fost scanat carnetul de muncă:

• dacă-l mai aveți, ar trebui să aibă lipit pe spate un cod de bare:
• dacă vă faceți un cont online pe site-ul Casei Naționale de Pensii, puteți cere acolo să vedeți ce scrie în cartea de muncă. E posibil ca deși carnetul să aibă cod de bare pe spate, în evidențele CNPP să figureze zero informații în carnetul de muncă. Explicația? Mister.

Dacă nu mai aveți carnetul de muncă, în format fizic, indiferent dacă a fost sau nu scanat de Casa de pensii, tot trebuie să faceți demersuri pentru a-l reconstitui, pentru că la dosarul de pensie el trebuie depus în format fizic, original și copie. Cum originalul nu mai există, veți depune în loc o decizie judecătorească. Dar ca să căpătați acea decizie judecătorească trebuie să faceți următorii pași:

• Intrați pe site-ul Monitorului oficial și completați o cerere pentru un anunț privind pierderea carnetului de muncă – Anunțul e gratuit, dar veți plăti o taxă de 12 lei ca să primiți dovada online a publicării sau 24 de lei dacă vreți să primiți prin poștă Monitorul oficial în care s-a publicat pierderea voastră;
• Mergeți la fostul loc de muncă și cereți adeverințe care să demonstreze perioada în care ați lucrat, ce salarii ați avut etc;
• Dacă fostul angajator nu mai există, mergeți la Arhivele statului și depuneți această cerere pentru stabilirea vechimii în muncă (se poate depune și online, dar probabil va fi mai sigur să mergeți fizic la sediul teritorial). Dacă aveți ceva mai mult noroc, aici se vor găsi arhivele fostului angajator. Dacă nu aveți noroc, Arhivele vă vor răspunde că nu au informațiile cerute, pentru că cel mai probabil când fostul angajator a dat faliment sau s-a desființat nu a existat suficient spațiu pentru preluarea arhivelor sale de către Arhivele naționale. Conform legii ar trebui să primiți un răspuns de la Arhivele naționale în maximum 60 de zile. Tarifele percepute pentru astfel de acte de la arhive sunt stabilite anual de președintele Casei Naționale de Pensii;
• Cu dovada publicării anunțului de pierdere în M.O. (o puteți primi prin poștă) mergeți în instanță – complete specializate pe legislația muncii la judecătoriile teritoriale, unde veți depune de asemenea o cerere de reconstituire a vechimii în muncă – și acest demers e scutit de taxe. La instanță trebuie să depuneți cam toate actele/adeverințele pe care ați reușit să le adunați, ca să vă demonstrați vechimea în muncă pierdută prin pierderea carnetului de muncă. Decizia instanței trebuie să ajungă la Casa teritorială de pensii, în dosarul pe care-l depuneți;

Așadar, ce acte trebuie să depuneți la instanță, pentru reconstituirea vechimii pierdute:

1. denumirea angajatorului;
2. datele de identificare a persoanei care depune cererea;
3. perioada în care ați lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă;
4. menţionarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea;
5. funcţia, meseria sau specialitatea exercitată;
6. salariul tarifar de încadrare;
7. denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată;
8. perioada în care ați primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat.

Toate aceste acte trebuie să aibă număr şi dată de înregistrare, ştampila unităţii emitente, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii.

Pentru reconstituirea cărții de muncă trebuie chemat în judecată în calitate de pârât fosta unitate angajatoare sau deținătorul arhivei (dacă unitatea nu mai există) sau dacă nici arhiva nu a putut fi stabilită – Casa de pensii teritorială. Va trebui ca această instituție să caute potcoavele contractelor voastre de muncă.

După cum spuneam, toate aceste demersuri sunt în teorie gratuite. Dacă nu aveți timp, nervi, știință să faceți toate aceste proceduri, puteți mandata/angaja pe cineva care să o facă în locul vostru. De regulă există și firme specializate sau pur și simplu un avocat.

Ce sunt perioadele asimilate și la ce ajută ele

Perioadele asimilate vechimii în muncă sunt acelea care vă reduc vârsta de pensionare, deci trebuie cunoscute și puse musai în doar. Așadar, beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare asiguraţii care au realizat stagii de cotizare în una sau mai multe din următoarele situaţii:

- au desfășurat activitate în grupa I și/sau a–II-a de muncă conform legislației în vigoare până la data de 1 aprilie 2001;

- au desfășurat activitate în condiții speciale de muncă (fosta grupă I de muncă, vedeți aici cum se calculează reducerea);

- au desfăşurat activitate în condiţii deosebite de muncă (fosta grupă a-II-a de muncă, vedeți aici benficiile);

- au desfăşurat activitate în alte condiţii de muncă;

- au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap;

- nevăzătorii care au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare;

- au calitatea de beneficiari ai Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat;

- au calitatea de beneficiari ai Legii nr. 341/2004 Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.

Deși există anumite perioade asimilate, nu toate perioadele în care persoana nu a contribuit activ la fondul de pensii sunt recunoscute ca vechime în muncă. Perioadele recunoscute sunt:

• Perioade în care a beneficiat de pensie de invaliditate;
• Perioada în care a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora cu diplomă;
• Perioada în care a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;
• Perioada în care a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de concediu pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accident de muncă și boli profesionale;
• Perioada în care a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani;
• Perioada în care a fost elev al unei școli militare/școli de agenți de poliție sau student al unei instituții de învățământ din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională pentru formarea cadrelor militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, cu excepția liceului militar.

În aceste perioade contribuțiile la fondul de asigurări sociale sunt acoperite de stat, acestea fiind recunoscute ca perioade de calcul pentru cei care ies la pensie.

Ce se întâmplă cu vechimea dacă angajatorul nu-ți plătește asigurările

O altă situație des întâlnită pentru o anumită perioadă mai sălbatică a capitalismului nostru, este aceea a perioadelor lipsă din vechimea în muncă. Chiar dacă știi că tu ai muncit zi de zi, e posibil ca angajatorul să te fi fentat la plata taxelor sau la declarațiile lunare pe care trebuia să le facă la casa de pensii. Așa se face că vechimea ta neîntreruptă în muncă poate arăta ca dantura cuiva care n-a trecut pe la dentist: dinte-lipsă-pauză.

Soluții sunt. Una ar fi că dacă știi sigur că ai muncit în acea perioadă și ai și dovada – de exemplu un contract de muncă sau chiar carnetul de muncă – te poți duce cu ele la angajator – dacă mai există – și să-i ceri adeverință cum că de fapt ai lucrat și în acele luni lipsă.

În principiu, „valorificarea perioadelor de activitate desfăşurate în baza unui contract de muncă nu este condiţionată de dovedirea achitării contribuţiilor de asigurări sociale” – zice Casa Națională de Pensii Publice. „Deci indiferent dacă angajatorul e plătit sau nu, dreptul la pensie al angajatului este recunoscut de stat. Prin urmare, pe documentele de vechime în muncă, conţinând datele şi elementele expres prevăzute de lege, nu este necesară efectuarea vreunei precizări referitoare la plata de către angajator a contribuţiei de asigurări sociale. În consecinţă, perioadele pentru care s-a făcut dovada executării contractului individual de muncă constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii”.

Casa de pensii mai susține că în cartea de muncă nu puteau fi înregistrate perioade pentru care angajatorul nu a plătit contribuțiile. Așadar, e suficient să faci cumva dovada angajării cu „acte în regulă” și indiferent dacă angajatorul a plătit sau nu, pensia ta va fi neafectată.

Dacă nu poți face dovada angajării cu hârtii, a doua soluție pentru reconstituirea vechimii este să plătești din mână contribuțiile pentru acele luni în care figurezi ca neasigurat.

Cum depui dosarul de pensie în România dacă trăiești în altă țară

Cea mai simplă variantă este dacă locuiești într-o altă țară UE - atunci depui toate actele la Casa de pensii din țara în care trăiești. Acea instituție se va ocupa să corespondeze cu CNPP din România și să-ți obțină pensia. Poți face asta chiar dacă în țara respectivă nu ai îndeplinit încă condițiile de pensionare, e suficient că le îndeplinești pentru România.

Dacă nu trăiești în UE, verifică pe site-ul CNPP care sunt țările cu care România a încheiat acorduri de parteneriat în recunoașterea pensiilor și a sistemelor sociale de asigurări. În general sunt toate țările cu migrație românească numeroasă: Albania, Canada, Coreea, Israel, Macedonia, Moldova, Serbia, Turcia.

Dacă te-ai stabilit într-o țară fără acord cu România, nu-ți rămâne decât să faci un drum până aici sau să apelezi la un mandatar/avocat care să facă demersurile pentru tine.

Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, În termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii. După asta nu-ți rămâne decât să-ți iei căruciorul de cumpărături și să te îndrepți spre cea mai ieftină piață. Sau spre insula aia cu umbră și cocktailuri, după caz și mărimea pensiei ?