Recuperarea fizica la pacientul hemiplegic reuneste ansamblul metodelor si procedurilor aplicate, in functie de stadiul afectiunii in care se afla pacientul. Sunt folosite tehnici de facilitare neuroproprioceptiva, tehnici de posturare precum si tehnici specifice accidentului vascular cerebral (Kabat, Bobath). Aceste metode sunt completate de procedurile specifice fizioterapiei.

Sunt folositi curenti variabili (TENS, EMS) cu proprietati analgetice si ca declansatori ai unor acte motorii fiziologice (mers sau control sfincterian); ultrasunetele cu efect miorelaxant si foarte utile in terapia spasticitatii; crioterapia, cu efect antiinflamator.

Scopul kinetoterapiei in accidentul vascular cerebral este acela de a reabilita pacientul si de a dobandi un grad cat mai mare de independenta functionala.

Posturarile corectoare – sunt pozitionari impuse pacientului si adoptate de acesta, pentru prevenirea / corectarea unor pozitii defectuoase a unor segmente si limitarea consecutiva a mobilitatii articulare. Se folosesc perne de pozitionare sau orteze de pozitionare.

Kt pasiva – tehnica de mobilizare pasiva executata de kinetoterapeut, în timp ce pacientul îsi relaxeaza voluntar musculatura. Este foarte importanta pentru prevenirea redorilor sau anchilozelor articulare si mentinerea troficitatii musculare.

KT pasivo-activa ( tehnici FNP) – exercitii care folosesc tehnici de facilitare neuromusculara proprioceptiva respectiv de usurare sau accelerare a contractiei musculare active. Se folosesc tehnici de FNP generale si tehnici specifice unui scop anume precum si metode de reeducare neuromotorie (Metoda Kabat).

KT activa si activa asistata – exercitii individualizate, executate de pacient în care miscarea poate fi ajutata de forte externe reprezentate de: gravitatie, kinetoterapeut, orteze, baston, aparate speciale.