1.    Ce este medicamentul homeopat?

Medicamentele in homeopatie se numesc remedii si se prezinta, de regula, sub forma unor globule sau granule (cu diametru de 1-3mm) de zaharoza/lactoza (prin urmare sunt dulci). Ele poarta numele substantei sau a produsului de la care se pleaca si sunt impregnate cu o solutie diluata si dinamizata obtinuta din precursorul respectiv. Remediile sunt obtinute din substante chimice pure (Au, Ag, S, Br, Fe, Ph, As, Hg etc), compusi chimici (acizi, saruri, oxizi, etc), insecte, plante, veninuri, secretii animale si umane, lapte (uman si de la diverse animale), plastic si lista poate continua. Preparatele solubile se vor lasa la macerat in alcool, obtinandu-se o tinctura alcoolica (numita susa). Din aceasta tinctura mama se ia o picatura care se dilueaza cu 9 picaturi de solvent (apa sau alcool), apoi se dinamizeaza. Aceasta este dilutia 1D (scara decimala, adica 1/10). Din 1D se ia o picatura care se dilueaza cu 9 picaturi de solvent, apoi se dinamizeaza si se obtine 2D (1/100). Din 2D se ia o picatura care se dilueaza cu 9 picaturi de solvent, apoi se dinamizeaza si se obtine 3D (1/1000). In mod analog se obtine dilutia 4D, apoi 5D samd. Dilutiile mai frecvent folosite sunt cele centezimale (notate cu CH) care se obtin in mod asemanator dilutiilor decimale cu deosebirea ca se vor folosi de fiecare data 99 picaturi de apa si nu doar 9. Deci 1CH corespunde dilutiei 2D, 2CH (1/10000) corespunde dilutiei 4D, 3CH (1/1000000) corespunde dilutiei 6D samd. Potentarea masoara numarul de dinamizari si aici as vrea sa subliniez ca, dpdv al diluarii 1CH corespunde lui 2D dar, pentru ca cea din urma se obtine prin 2 diluari si dinamizari succesive spunem ca ultima are o potenta mai mare. Mai departe, exista scala mile notata cu M (1/1000), scala quintemilezimala notata cu Q sau LM (care are un raport de dilutie progresiv de 1/50.000) si  scala Korsakov.  Marele merit al lui Hahnemann este ca a reusit, prin diluare si dinamizare sa obtina remedii din substante insolubile. Acestea se disperseaza in lactoza si se mojareaza (triturare). Practic, intr-un mojar se tritureaza indelung 1 parte de substanta cu 99 parti de lactoza; se obtine astfel trituratia 1 CH. Plecand de la aceasta se repeta operatia intr-un al doilea mojar si se obtine trituratia 2 CH, apoi 3 CH, sub forma de pudra de lactoza. Din trituratia 3 CH este posibil sa se obtina o solutie lichida amestecand o parte din trituratie cu 99 parti de solvent (apa sau alcool) obtinandu-se, in acest mod, dilutia lichida de 4 CH. Aceasta solutie va trece prin diluari si dinamizari succesive (descrise mai sus la solutii) pentru a se obtine 5CH, apoi 6CH, samd. Solubilizarea incepand de la 3 CH prezentata de Hahnemann, este astazi recunoscuta ca fiind exacta dpdv stiintific. Ar mai fi de adaugat un aspect si anume ca, daca, in dilutiile mici 1D, 2D, 3D, etc sau 1CH, 2CH, etc vom gasi substanta activa, cf formulei lui Avogadro (care ne spune cati atomi/molecule sunt intr-un mol de substanta) de la dilutia 12CH in sus, in solutia diluata, nu mai exista niciun atom/molecula de substanta. Pe aceasta lege se bazeaza scepticii care afirma ca remediul nu are efect. Insa cercetari recente facute in India cu microscopul electronic arata clar prezenta, si in dilutiile inalte, a unor nanoparticule de remediu. In plus, remediile in dilutie inalta (ch 30) sunt folosite la testare, asa numitul „prouving” de remediu. Asta inseamna ca un remediu este testat pe voluntari sanatosi care apoi descriu simptomele generate de acel remediu. 2.    Cum actioneaza remediile?

„Toate marile realizari ale stiintei”, spunea marele savant Albert Einstein, „ar trebui sa porneasca de la cunostinte intuitive, adica de la axiome, pe care se intemeiaza apoi deductiile... Intuitia este premisa necesara pentru descoperirea unor asemenea axiome.”

 „Prin intermediul acestor proceduri mecanice, o schimbare este efectuata in respectivul remediu, care in forma sa cruda se arata doar material, astfel incât….prin intermediul unor dilutii tot mai mari, el este schimbat si facut din ce in ce mai subtil intr?o putere dinamica, spirituala care, intr?adevar, in ea insasi, nu cade in perceptia simturilor noastre.. dar isi manifesta puterea vindecatoare a acestei forte invizibile in organismul bolnav” (Organon, Hahnemann).

Mecanismul exact nu se cunoaste si de aceea sunt multe voci care spun ca, de fapt acesta nu exista si ca totul este placebo. Cercetari mai vechi folosind lumina polarizata arata clar ca moleculele de apa se asaza diferit in functie de remediu. Dar nu numai atat, imaginile sunt usor diferite si daca se analizeaza dilutii variate ale unui singur remediu. Concluzia fireasca este ca prin diluare si dinamizare se „concentreza” informatia de la substanta precursoare. Recent, studii facute la microscopul electronic arata clar ca si in dilutiile inalte exista nanoparticule. In plus, trebuie sa intelegem ca si la nivelul organismului exista un camp electromagnetic (dovedit in 1939 de sotii Kirlian) numit aura. Prin administrarea remediului, acesta interactioneaza cu campul energetic al organismului si, daca remediul este bine ales, se produce o excitatie puternica, un adevarat „salt” in acest camp. Se foloseste ca explicatie analogia din domeniul undelor si anume fenomenul rezonantei, adica situatia unui sistem de a oscila cu o amplitudine mult mai mare (decat insumarea simpla a celor doua amplitudini) cand interactioneaza cu unde cu frecvente apropiate sau egale cu ale sale. Repararea ADN-ului sub influenta ramediului este o alta explicatie a actiunii vindecatoare.

Toate aceste modificari vor influenta in bine starea pacientului.