MAMOREDUCTIA SAU MAMOPEXIA (operatia de micsorare sau de ridicare a sanilor)

Exista femei cu sani prea mari, chiar la persoane cu constitutie gracila, care se plang de dureri de spate sau de umeri datorita incarcarii coloanei vertebrale prin greutatea sanilor. Exista de asemenea femei cu sani lasati, fie dupa o cura de slabire drastica, fie dupa o alaptare indelungata. Aspectul dizgratios al sanilor, alaturi de problemele functionale mai sus mentionate, pot fi cauza unor suferinte psihice. De aceea in aceste cazuri se impune un tratament chirurgical de reductie sau de ridicare a sanilor. Inaintea unei asemenea operatii, trebuie incercata (daca se doreste) o scadere in greutate globala printr-o dieta alimentara, deoarece o scadere mai mare a greutatii dupa corectarea sanilor ar duce inevitabil la relaxarea din nou a acestora. Si sarcinile ulterioare ar putea influenta negativ forma sanilor, datorita modificarilor de volum determinate hormonal.

Procedeul operator

Sanii sunt masurati inaintea operatiei si se face un desen preoperator pe piele, pentru a respecta simetria sanilor. Corespunzator acestui marcaj, sub anestezie generala, se indeparteaza apoi o parte a pielii exterioare, iar la nevoie si o parte din tesutul adipos si din glanda mamara, remodelandu-se forma sanilor si ridicandu-se la un nivel corespunzator. Deoarece la sanii mari, lasati, sunt coborate si areola cu mamelonul, este necesar ca si acestea sa fie aduse la o inaltime apropiata de normal. De asemenea este important ca acest complex areolo-mamelonar sa ramana integru, canalele galactofore sa nu fie sectionate pentru a nu se pierde capacitatea de alaptare la femeile tinere. Totusi acest lucru nu este intotdeauna posibil. La sanii foarte mari, cu mult tesut adipos, uneori este necesara amputatia sanilor cu transplantarea libera a complexului areolo-mamelonar. Capacitatea de alaptare nu va mai exista desigur, iar sensibilitatea la atingerea mamelonului va fi si ea considerabil redusa.

Complicatii posibile

Nici un medic nu poate garanta reusita unui tratament si lipsa riscurilor sale. Ca pentru orice interventie chirurgicala, pot exista complicatii generale (trombembolie, etc.) sau locale (hematom, serom, infectie, necroza tegumentara, dehiscente, tulburari de sensibilitate, cicatrizare vicioasa, etc.). Acestea depind nu numai de tehnica chirurgicala folosita, dar si de reactivitatea fiecarui organism in parte, de modalitatea de cicatrizare individuala. De aceea, in cazul unei cicatrizari vicioase, poate fi necesara uneori corectarea cicatricilor la apx. 1 an postoperator. Pentru ameliorarea aspectului cicatricilor, se pot folosi optional creme speciale (Contractubex, Cimeosil), incepand de la 2 saptamani postoperator.