SINDROMUL DORSOLOMBAR este o afectiune intalnita in special in zona de tranzitie, intre segmentul dorsal si cel lombar. Anatomic, vertebra T12 este o vertebra de tranzitie intre partea toracica si partea lombosacrata. La anumite persoane poate fi chiar T11.

Articulatiile fatetelor superioare ale T12 sunt modelate la fel ca cele ale vertebrelor toracice, in timp ce fatetele inferioare au modelul celor lombare. T12 este o balama in jurul careia cele doua parti ale coloanei pot produce miscari de flexie, extensie, inclinari laterale.

Este cunoscut faptul ca T11, T12, L1 sunt cele mai expuse microtraumatismelor si fracturilor. Afectarea nervului Luschka (sinuvertebral) este originea simptomatologiei. La acest nivel exista numeroase anastamoze intre acest nerv si nervii plexului lombar, motiv pentru care simptomatologia este foarte complexa si variata si poate mima multe afectiuni.

Se considera ca sindromul dorsolombar este responsabil de cca. 40% din durerile lombare. De asemenea, pacientii pot prezenta dureri abdominale, dureri de sold, dureri pubiene.

Durerea lombara este in general unilaterala, poate fi insotita de contractura si poate fi simtita la nivelul bazinului, sacrului si coccisului, sau chiar pe membrul inferior, mimand un sindrom pseudoradicular.

Orice modificare degenerativa la nivelul jonctiunii dorsolombare prin care este afectat nervul sinuvertebral poate fi cauza sindromului dorsolombar. In forma acuta, durerea apare dupa efort, torsiuni sau miscari gresite.

Apare imobilizarea vertebrala, insotita de spasm muscular cu acidoza si dereglare de microcirculatie, fenomene ce autointretin cercul vicios, de obicei fara pozitie antalgica. In forma cronica, apar modificari adaptative cu suprasolicitarea structurilor supra si subiacente.

Rezultatul examenului imagistic poate fi normal, sau poate arata o leziune degenerativa la nivelul discului intervertebral, articulatiilor fatetare. De regula, diagnosticul se pune pe baza examenului clinic,, care trebuie sa cuprinda si o serie de teste – manevre care mobilizeaza si tensioneaza in mod direct segmentele discovertebrale sau prin presiune laterala pe apofizele spinoase.

Tratamentul sindromului dorsolombar este conservator, iar mobilizarea vertebrala este de regula urmata de tratament simptomatic si stabilizator al coloanei.