Obturațiile directe fizionomice, cunoscute și sub denumirea de plombe, reprezintă restaurări protetice care se aplică în cazul dinților minim avariați – carii, fracturi ușoare, cu  scopul redării funcționalitații și fizionomiei acestora. Cu alte cuvinte, sunt acele plombe simple care sunt aplicate direct în cavitatea dinților, după frezarea și curățarea acestora.

   Cariile, leziunile ușoare și fracturile minime sunt unele dintre cele mai frecvente afecțiuni stomatologice care se tratează în cabinet. Pentru a hotărî dacă dintele poate fi reparat cu ajutorul plombelor sau nu, medicul va face mai întâi o radiografie dentară, pentru a vedea cât de afectate sunt rădăcinile și structura dinților.

   După stabilirea gradului de severitate a leziunii sau cariei, medicul poate decide ce tip de obturație este necesar. Majoritatea plombelor sunt aplicate direct în cavitate, fără necesitatea unei anestezii, care se impune doar în cazul obturației de canal, în care nervii dinților trebuie scoși.

   Obturațiile fizionomice directe sunt realizate din diverse materiale, fiecare dintre ele prezentând avantaje și dezavantaje. Toate materialele folosite pentru plombe trebuie să aibă o aderență crescută la smalțul dinților, o duritate  mare și să reziste la abraziune. Cele mai multe persoane optează pentru materiale compozite fotopolimerizabile, întrucât ele imită fidel culoarea naturală a dintelui, redându-i astfel și aspectul estetic, nu doar funcțional.