Boala parodontala este o afectiune cronica de tip inflamator care are drept cauza flora microbiana din cavitatea orala. Aceasta afecteaza structurile care mentin dintele in os: gingia, ligamentul parodontal si osul alveolar. Mecanismul de producere implica in prima faza o iritare a gingiei de catre toxinele eliberate de microorganismele din placa bacteriana, insa exista peste 170 de factori ce contribuie la declansarea ei, printre acestia putind fi amintiti o serie de factori locali: o igiena bucala deficitara, tartrul, pozitia dintilor pe arcade, cariile, lucrarile protetice incorect adaptate; factori generali ce cuprind virsta, predispozitia genetica, anumite boli cronice (ex.: diabetul zaharat), stresul, imunitatea scazuta, stari fiziologice (pubertatea, sarcina) insa si asa zisele “obiceiuri vicioase” ca fumatul, consumul de cafea sau bauturi alcoolice in exces etc. Prima faza a bolii este gingivita, inflamatia gingiei, care evolueaza catre structurile profunde. Primul semn al gingivitei este sangerarea provocata de periaj sau de masticatie si este insotita de modificarea culorii gingiei care devine rosie-violacee, senzatie de tensiune si prurit. Treptat gingia "se retrage", radacinile dintilor devin vizibile, iar dintii se mobilizeaza. In ultima faza dintii sunt expulzati spontan de pe arcada fara a avea vreo alta afectiune (ex. carie dentara). Tratamentul propriu zis este complex si nu implica vindecarea completa, ci mai degraba incetinirea evolutiei bolii si controlul factorilor etiologici. Acest lucru se obtine atit printr-o monitorizare atenta din partea medicului dentist, cit si printr-o educare a pacientului  in domeniul sanatatii orale alaturi de stapinirea si insusirea tehnicilor de igiena la nivel local. Deasemenea, presupune vizitele regulate la cabinetul de medicina dentara, detartraj periodic (cel putin o data la 6 luni) periajul corect asociat cu folosirea atei dentare si a apei de gura. Incetinirea procesului evolutiv poate fi obtinut de catre medic, in functie de stadiul bolii, prin aplicatii locale cu substante antibiotice sau antiinflamatoare, tratament antibiotic pe cale generala, interventii chirurgicale (de la chuiretajul gingival si subgingival, gingivectomii, operatiile cu lambou, chirurgia osoasa alveolara) si echilibrarea ocluzala prin restaurari coronare, protetice, tratament ortodontic si imobilizare. Dupa stabilizarea bolii se poate trece la terapii de intretinere prin vaccinuri de origine animala, vegetala, vitaminoterapie, folosirea de substante imunobiologice si ulterior interventii chirurgicale de aditie osoasa sau de refacere a defectelor de mucozale.

In functie de gradul de gravitate al bolii, medicul stomatolog va decide planul de tratament.