HOMEOPATIA este o medicina care trateaza pacientul ca un intreg, tinand cont de totalitatea simptomelor sale fizice, mentale si emotionale si de evolutia sa dinamica. Homeopatia trateaza prin stimularea capacitatii naturale de vindecare a organismului si poate fi folosita si preventiv la cei predispusi la imbolnavire.Remediile homeopate sunt preparate din substante de origine minerala, vegetala si animala, diluate si potentate (dinamizate) in laboratoare farmaceutice specializate. Prescrierea tratamentului homeopatic se face individualizat, fiecare pacient primind un singur remediu la un moment dat, care este cel mai indicat conform starii sale din acel moment. Din aceasta reiese faptul ca homeopatia trateaza bolnavi si nu boli. Orice boala poate fi abordata homeopatic, atat acuta cat si cronica. Rezultatele tratamentului, respectiv vindecarea sau ameliorarea depind de fiecare caz in parte.        Astfel, suferintele acute sau subacute se vor vindeca mai repede, in timp ce bolile cronice necesita un timp mai indelungat. Copii si tinerii au o capacitate de raspuns foarte buna la tratamentul homeopatic, procentul de vindecari fiind foarte ridicat in cazul acestor categorii de varsta. Tratamentul homeopatic administrat inca de la debutul unei afectiuni creste probabilitatea de vindecare si previne imbolnavirile ulterioare prin stimularea mecanismelor de aparare a organismului. Bazele homeopatiei au fost puse de medicul german Christian Samuel Hahnemann. In anul 1796 el a publicat o lucrare teoretica in care vorbeste despre principiul similitudinii: "similarul vindeca similarul" (similia similibus curantur), adica acea substanta care determina anumite simptome cand este administrata unui om sanatos, va vindeca simptomele similare ale unui om bolnav cand este administrata in cantitate minima, obtinuta prin diluari succesive din substanta initiala. In prezent homeopatia are o larga raspandire pe plan mondial, iar in Romania este recunoscuta de Ministerul Sanatatii si practicata oficial numai de medici cu pregatire postuniversitara de specialitate. Tratamentul homeopatic nu exclude tratamentul alopatic recomandat in anumite cazuri de boli cronice, cum sunt cardiopatia ischemica cronica, insuficienta cardiaca cronica, hipertensiunea arteriala cronica, in care intreruperea brusca a tratamentului alopatic ar pune in pericol viata bolnavului. Tratamentul homeopatic care se recomanda in urma unei consultatii consta in administarea unui remediu unic o singura data sau repetat, la indicatia medicului homeopat.       Cu 30 de minute inainte si dupa administrarea remediului nu se vor consuma lichide si alimente si se va evita fumatul. De obicei, evaluarea rezultatului obtinut se face dupa un interval de o luna, timp in care remediul administrat isi exercita actiunea. In acest interval de timp se recomanda a se evita consumul de cafea, menta si folosirea unor substante puternic mirositoare (ulei de eucalipt, camfor, alifie chinezeasca), deoarece acestea pot antidota actiunea remediului.In unele cazuri, dupa administrarea remediului este posibil sa apara o agravare de scurta durata a simptomelor pacientului, care este insotita totusi de o stare generala buna si este urmata de o perioada de ameliorare progresiva a simptomelor.        Orice problema de sanatate care apare in timpul tratamentului homeopatic trebuie sa fie semnalata medicului homeopat! Fiecare stiintă are anumite principii fundamentale care ghidează întregul sistem. Homeopatia, ca stiintă a tratamentului medical are o filozofie a sa proprie si terapeutica sa este bazată pe anumite principii fundamentale, astfel:legea similitudinii; legea remediului unic; legea dozei minime (infinitezimalitătii).               La aceste principii se adaogă: doctrina provingurilor; teoria bolilor cronice; teoria Fortei vitale. Dedusă în urma experimentelor si confirmată de experienta clinică, legea similitudinii poate fi definită astfel: orice substantă este capabilă să deregleze un organism, dereglare care se traduce printr-un ansamblu de simptome. Aceiasi substantă va fi apoi capabilă să vindece un bolnav care prezintă acele astfel de simptome.Putem vorbi astfel de producerea unei „boli artificiale”, asa cum a conceput-o Samuel Hahnemann. „Nu rămâne deci altă metodă eficace de a folosi medicamentele contra bolilor, decât de a recurge la metoda homeopatică, cu ajutorul căreia se caută, pentru a-l îndrepta contra totalitătii simptomelor cazului morbid individual, pe acela dintre toate medicamentele căruia i se cunoaste bine maniera de a actiona asupra omului sănătos, si care posedă facultatea de a produce boala artificială cea mai asemănătoare bolii naturale, cu care avem de a face” (S. Hahnemann) Legea individualizarii Homeopatia consideră mai întâi „bolnavul”, înaintea bolii. Persoana este luată în considerare în totalitatea ei : în functie de ce este, de retenul său, de istoria sa si nu numai în functie de simptomele corespunzătoare sau de efectele bolii.         Să facem ca remediul să apară din vorbele pacientului si de aceea discutia cu el trebue să vizeze acest lucru, să furnizeze maximum de informatii privind descrierea aparitiei suferintelor, a factorilor declansanti, a altor simptome concomitente, etc. si a ceea ce face ca starea sa să fie diferită de a altui pacient bolnav. Legea dilutiilor potentate (infinitezimale) Notiunea de dinamizare infinitesimală s-a născut din constatarea făcută de Hahnemann că medicamentele, date chiar în doze mici, antrenează agravări temporare.         Pentru a modera acest fenomen el a căutat să atenueze efectul produselor folosite crescând progresiv diluarea lor, dinamizându-le.Acest fenomen, al actiunii remediilor mult diluate ridică întrebări adesea insolubile pentru unii oameni de stiintă, mai ales că produsele homeopatice au efecte terapeutice si după ce practic nu mai există nicio moleculă din substanta initială. Aici trebue să acceptăm că modificările sunt nu numai de ordin cantitativ ci si calitativ, asa cum confirmă cercetările fizicii cuantice.Un remediu homeopatic actionează pentru că este similar bolii dar prin prepararea sa el devine cevat mai puternic, gratie dinamizării.În fapt, dilutia suprimă toxicitatea substantei. Modificând remediul, dinamizarea creste actiunea sa, motiv pentru care Hahnemann afirmă de «substantă energetică », remediul devenind purtător de mesaj.         Acest lucru schimbă si parametrii posologiei în homeopatie, o singură granulă fiind suficientă pentru a face ca informatia vindecătoare să treacă si să finalizeze actul terapeutic.De aceea un remediu homeopatic este cu atât mai puternic cu cât este mai « asemănător » persoanei respective. « Puterea curativă a medicamentelor este deci fondată pe proprietatea pe care ele o au de a duce la nasterea simptomelor asemănătoare celor ale bolii si care depăsesc în fortă pe acestea din urmă. De unde deducem că boala nu poate fi distrusă si vindecată de o boală oarecare, radicală, rapidă si durabilă, decât cu ajutorul unui medicament capabil să provoace la omul sănătos, ansamblul simptomelor celor mai asemănătoare totalitătii acestora, si dotat în acelasi timp de o energie superioară celeia pe care ea o posed㔠(Samuel Hahnemann). Asa cum spunea Hahnemann in Organon singura misiune a medicului este sa restaurarea sanatatii, restaurare rapida, blanda si permanenta, vindecarea pe calea cea mai scurta, mai sigura si mai putin daunatoare.