Terapia cognitiv-comportamentala s-a dovedit deosebit de eficienta in terapia tulburarilor anxioase : atacuri de panica, fobii– inclusiv fobia sociala, anxietate generalizata, tulburare obsesiv-compulsiva, tulburarea hipocondriaca.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala este o terapie de scurta durata, focalizata pe rezolvarea problemelor, cu rezultate evidente, centrate pe ameliorarea sau vindecarea unor simptome neuropsihice sau psihosomatice.

In cursul sedintelor de psihoterapie, terapeutul si pacientul recurg la principiile invatarii in vederea modificarilor structurilor cognitive ale pacientului, evaluand permanent efectele pe care le au aceste modificari in comportamentul si in stilul de gandire. Gandirea, atentia si memoria sunt influentate de factori de natura emotionala. Astfel, obiectele sau fiintele anxiogene sunt percepute ca fiind mai mari in perioadele cand anxietatea este mai ridicata, comparative cu cele mai linistite. Este evident ca temerile si tristetile noastre influenteaza modul in care percepem realitatea, directioneaza atentia si continuturile evocarilor mnezice.

Pentru ca psihoterapia sa reuseasca este absolut necesara formularea precisa a obiectivelor- impreuna cu pacientul, pe baza unor informatii detaliate in legatura cu factorii care contribuie la mentinerea problemei – simptom. Dupa care se formuleaza o ipoteza preliminara asupra problemei pacientului si se elaboreaza un plan terapeutic.

Ipoteza este verificata in cursul sedintelor viitoare sau prin “temele pentru acasa”(sarcini trasate pacientului spre rezolvare) si, dupa caz, este modificata.

Obiectivele terapiei chiar daca sunt stabilite de la inceput, ele se pot modifica pe parcursul demersului psihoterapeutic.

Terapeutul trebuie sa accentueze rolul temelor pentru acasa, subliniind faptul ca partea cea mai importanta a terapiei se desfasoara in viata de zi cu zi, pacientul urmand sa puna in aplicare ce a invatat in cursul sedintei de psihoterapie.

Pacientul este solicitat sa coopereze efectiv la procesul terapeutic prin furnizarea de informatii pentru terapeut si prin transmiterea de informatii diverse (feedback) asupra eficientei tehnicilor aplicate.

Pacientul trebuie informat ca psihoterapia cognitiv-comportamentalai ii va permite “sa se ajute singur”, iar terapeutul il va sprijini in dobandirea unor abilitati prin care sa rezolve nu numai problema prezenta, ci si eventualele probleme similare ce pot aparea in viitor. Toate aspectele terapiei sunt prezentate in mod explicit pacientului, acesta colaborand cu terapeutul in planificarea unor strategii de rezolvare a problemelor care il deranjeaza pe pacient. Psihoterapia este limitata in timp si are obiective clar definite.

Prezint in continuare strategii cognitiv-comportamentale in psihoterapia anxietatii (metode si tehnici) :

• Tehnici de relaxare ( antrenamentul autogen Schultz, relaxarea progresiva Jacobson, exercitii de relaxare Fensterheim si Jean Baer)
• Comutarea gandurilor
• Repetarea mentala
• Automonitorizarea
• Desensibilizarea sistematica
• Desensibilizarea “in vivo” (in realitate)
• Desensibilizarea in plan imaginar
• Metoda dialogului Socratic
• Metode de evidentiere a gandurilor negative automate
• Jocuri de rol
• Tehnica contraargumentarii
• Identificarea distorsionarilor cognitive
• Analiza costurilor si beneficiilor
• Tehnica manipularii imaginilor
• Tehnica expunerii
• Infirmarea gandurilor si convingerilor negative
• Restructurarea cognitiva

Tehnicile terapiei cognitiv comportamentale care vizeaza modificarea gandurilor irationale, emotiilor distructive, si comportamentelor nepotrivite s-a dovedit a fi eficienta si in tratarea tulburarilor anxioase la copii.