Scoala Gimnaziala nr. 162 Bucuresti a luat fiinta în anul 1919 împreuna cu alte doua unitati de învatamânt reprezentative din sectorul 1, Colegiul National Aurel Vlaicu si Colegiul National Ion Neculce, imediat dupa sfârsitul primului razboi mondial. La început nu a beneficiat de un imobil propriu. Procesul didactic se desfasura  în  camarute închiriate de la  diversi proprietari  din zona. Cartierul se numea Giulesti Tiganie si apartinea, din punct de vedere administrativ, de comuna Rosu din judetul Ilfov.

De-a lungul timpului, Scoala Gimnaziala nr. 162 Bucuresti a purtat mai multe denumiri:

• 1919-1920 Scoala rurala primara din comuna Rosu;
• 1920-1921 Scoala cu clasele I-II si III-IV mixt din comuna Rosu;
• 1921-1922 Scoala cu clasele I-II, III, IV, V mixt din comuna Rosu;
• 1927-1928 Scoala primara mixta Costeasca;
• 1929-1930 Scoala Costeasca;
• 1930-1935 Scoala primara mixata Voievodul Mihail;
• 1935-1940 Scoala Costeasca Marele Voievod Mihai;
• 1940-1945 Scoala primara de baieti Triaj;
• 1945-1950 Grupul Scolar 16 februarie;
• 1950-1953 Scoala elementara 16 februarie;
• 1953-1964 Scoala elementara nr. 162;
• 1964-1994 Scoala generala nr. 162;
• 1994 – 2012 Scoala cu clasele I-VIII nr. 162 Bucuresti;
• 2012 – prezent Scoala Gimnaziala nr. 162 Bucuresti

În iunie 1929, mosierul Alexandru Al. Costescu doneaza  terenul din cartierul Giulesti  pe care se vor construi actualul  imobil al scolii, Piata  Giulesti, biserica Adormirea  Maicii  Domnului si strandul Giulesti. În acelasi timp doneaza si terenul din cartierul Chitila pe care se va construi Scoala Gimnaziala nr. 182 (scoala ce se numeste în prezent Scoala Gimnaziala Alexandru Costescu).

În anul 1934 este construit parterul actualei cladiri.

În timpul celui de-al doilea razboi mondial, imobilul scolii a servit drept adapost antiaerian precum si sala de mese pentru populatia saraca din zona.

În urma cresterii populatiei scolare, în anul 1958 este proiectat si construit etajul I la vechiul imobil.

În anul 1972 este înlocuit sistemul de încalzire, trecându-se la sobe cu gaze, care au înlocuit sobele cu lemne. În acelasi an, grupurile sanitare sunt mutate în interiorul scolii, beneficiind si de apa curenta.