În sensul medicinei dentare, protetica reprezinta o specialitate ce trateaza metodele de restaurare morfo-functionala si estetica a aparatului dento-maxilar cu ajutorul unor proteze biocompatibile. A fost pentru prima data introdusa în anul 1948, în SUA. În Europa, primul stat care a pus bazele proteticii a fost Croatia, în 1970. La nivel mondial, protetica este recunoscuta ca ramura separata a stomatologiei în 50 de tari, dintre care 20 sunt tari europene.

Dupa tipul structurilor restaurate, se pot distinge doua subdomenii: protetica dentara si protetica maxilo-faciala.

Protetica dentara
Poate fi fixa sau mobila. Scopul acesteia este de a restabili integritatea dentara, care poate fi alterata de leziuni sau degradari fiziologice. Protezele dentare sunt în general piese rigide, realizate în afara cavitatii bucale, cu ajutorul laboratorului de tehnica dentara.

Protetica maxilo-faciala
Spre deosebire de protetica dentara, protetica maxilo-faciala implica restaurarea si/sau înlocuirea structurilor sistemului stomatognat si cranio-facial cu proteze ce ajuta la restabilirea functiilor specifice.