Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o formă de psihoterapie integrativă care se bazează pe teoria conform căreia există o relaţie de reciprocitate între procesele cognitive (ceea ce gândim), emoţii (ceea ce simţim) şi comportamente. Terapiile cognitiv-comportamentale s-au dezvoltat prin combinaţia dintre două forme majore de psihoterapie: ·                     terapiile comportamentale, bazate pe aplicarea clinică a teoriilor comportamentale, cum sunt principiile învăţării (primează rolul condiţionării clasice şi al condiţionării operante) ·                     terapiile cognitive, bazate pe aplicarea clinică a cercetărilor privind rolul structurării cognitive a experienţelor în determinarea emoţiilor şi comportamentelor. Terapia cognitiv-comportamentală este o formă de terapie limitată în timp, care presupune realizarea unei evaluări detaliate de către terapeut pentru stabilirea problemei ce urmează a fi abordate şi realizarea unui plan structurat de tratament. Clientul şi terapeutul colaborează în acest demers, pentru identificarea şi înţelegerea problemelor prin prisma relaţiei dintre gânduri, emoţii şi comportamente. Abordarea este centrată pe „aici şi acum” şi presupune elaborarea unor strategii şi scopuri terapeutice care sunt monitorizate şi evaluate pe parcursul terapiei. Accentul este pus pe dobândirea şi utilizarea unor abilităţi noi într-o manieră activă, prin aplicarea practică între şedinţe a lucrurilor învăţate („teme de casă”). De fapt, în timp, clienţii învaţă să aplice principiile TCC în viaţa de zi cu zi, necesitând din ce în ce mai puţină îndrumare din partea terapeutului. Asumarea acestui rol de către client face ca beneficiile înregistrate pe parcursul TCC să se menţină şi după încheierea propriu-zisă a terapiei.  Utilizarea terapiei cognitiv_comportamentale Terapia cognitiv-comportamentală a fost utilizată cu succes pentru a trata o gamă largă de probleme, printre care: tulburări anxioase (tulburare de panică, fobii specifice, anxietate socială, anxietate generalizată, tulburare obsesiv-compulsivă), depresie, tulburări de comportament alimentar, tulburări de somn, disfuncţii sexuale, dependenţă de substanţe psihoactive, tulburări de personalitate. Poate fi aplicată sub formă de psihoterapie individuală, de grup, de cuplu sau de familie.