Se bazeaza pe teoria potrivit careia familia este un sistem care incearca sa isi mentina homeostazia, indiferent de cat de maladaptativ ar putea fi acest sistem. Tehnicile constau in abordarea sistemica a cazului ,unul este vazut in termenii relatiei lui cu ceilalti, deoarece oamenii influeanteaza intr-un fel sau altul si sunt influentati la randul lor de cei din jur intr-un sistem relational. Terapia familiala lucreaza cu toate problemele care afecteaza un om, precum si cu sistemul din care acesta face parte, si face posibila rezolvarea deoarece un simtom este tratat impreuna cu contextual in care se produce. Ca atare, tehnicile terapiei familiale includ focalizarea asupra familiei, si nu asupra bolnavului identificat. In consecinta, familia devine pacientul, si nu membrul individual al familiei care a fost identificat ca bolnav. Unul dintre scopurile majore ale terapeutului familial este acela de a determina care este rolul homeostatic, oricat de patologic ar fi acesta, pe care il indeplineste bolnavul indentificat in sistemul familial respectiv.